Urci și cobori muntele Poeziei

în fiecare zi când speli plânsul celui suferind

și privești ochii lui ca pe cei din icoane

și implori să ți se dea puțină liniște,

să se facă pace în tine,

să poți citi povești cu unicorni și feți bravi,

să te aduni de pe ulițe viforoase

și să intri într-o țară lirică,

unde susură în clepsidre grăuntele vieții.

O, câtă poezie în cer și pe pământ!