Category Archives: ale vieții

„Adevărul rămâne, indiferent de soarta celor care l-au servit”- Gheorghe I. Brătianu

Ziua aceasta ar putea fi una importantă. Într-o altă zi voi afla dacă aceste clipe vor fi aruncate în groapa de gunoi personală. Până atunci privesc zilele importante ale altora: drăgălășelile virtuale ale unui sexagenar care descoperă minunile facebookului, morga academicienilor, … Citește în continuare →

De ziua lui Vișniec, mă gândesc la absurdul din opera lui și afirm că e mai normală lumea asta, cică, ficțională. Ar trebui să tot corectezi din greșelile acestei lumi în care suntem oameni din sânge și oase, nu ”ființe … Citește în continuare →

Nimic notabil (de la cuvântul latinesc noto, notare- a observa)  nu s-a petrecut azi. Un cap al serviciilor a fost pus la dispoziția mai marilor săi. Gabriel Liiceanu a citit la cunoscuta Librărie Humanitas de la Cişmigiu din cartea sa în curs … Citește în continuare →

La sfârșitul anului trecut, a descoperit că a fost șters din lista de prieteni a unui critic literar. Constatarea l-a zăpăcit pe moment, dar și-a revenit din năuceală și s-a gândit că destinul îi e potrivnic și că nu poate lupta … Citește în continuare →

Lumea era un loc în care oamenii se preocupau de ”Versetele satanice” sau ascultau muzică franțuzească sau căutau secvența din filmul ” Dragostea în vremea holerei” în care Florentino Areza îi cântă la vioară Ferminei serenada lui Schubert. Lumea căuta … Citește în continuare →

Trăim și într-o lume a scriitorilor. Sunt atâția scriitori în jurul nostru, încât uneori mi-e frică să spun că știu să citesc și să scriu. Orice înjurătură, orice întâlnire  de cuvinte nefericite, orice întreprindere realizată cu vocabule sau cu gesturi care … Citește în continuare →

”Nimic nu e ceea ce pare” este un adagiu contemporan, clamat de la dr. House, la fetele de liceu, dezamăgite prima oară în amor, până la babele trădate de alte surate care au ales drumul pelerinajului, în secret, cu cea mai … Citește în continuare →

Ea pipăie gândurile căci ele îi sunt la îndemână. Ascunsă în spatele universului își atinge cuvintele, căci le iubește doar mute. Ea știe cum e să pecetluiești aerul cu zâmbetul personal. Ea e diafană, îi cad toate printre degete. Îi … Citește în continuare →

”Auzind că un poet beduin pe nume Qays se îndrăgostise fără nădejde de Layla și își pierduse mințile din dragoste pentru ea, fapt pentru care era strigat Majnun-smintitul-, califul a devenit curios în privința femeii care pricinuise o asemenea nefericire. … Citește în continuare →