Category Archives: ale vieții

Mai nou, agrement înseamnă acord, weekendurile sunt din ce în ce mai pline la mare sau la munte, lumea e interesată de bătăi cu apă, fetele cuminți se vopsesc într-un  melanj din culoarea lui Morcoveață și a lui Marilyn Monroe, … Citește în continuare →

” (…) De dimineață, Stuart crede că mă lasă dormind. Eu însă sunt trează dinainte să sune ceasul. Mă gândeam, întinsă aproape de marginea patului, departe de picioarele lui păroase. Îl trimite pe Dean la școală, apoi se rade, se … Citește în continuare →

puiuții devin găini și cocoși de toată isprava: își umflă penele, învață să meargă țanțos, cotcodăcesc chiar dacă nu fac ouă și umblă pe altă parte a ogrăzii când văd surate din vechiul coteț. acum au intrat în altă lume, … Citește în continuare →

„trebuie să mărturisesc că întunericul îmi este foarte drag, deoarece mi se pare mult mai viu și mai cald decât lumina. Mai ales vara. Lumina aceea albă subjugă Ierusalimul. Umilește orașul. Dar în adâncul sufletului meu nu există nicio luptă … Citește în continuare →

„Când mergeți la teatru, încercați să fiți un spectator pozitiv, deschis, generos. Nici nu știți cât de mult au nevoie actorii de dumneavoastră, sau mai bine spus de colaborarea dumneavoastră. Publicul joacă de fapt și în spectacol, el este actorul … Citește în continuare →

Încântări intelectuale despre balconul ca spațiu imponderabil, situat între cer și pământ, un Romeo pentru care timpul se dilatase din cauza vitezei luminii, parcă. Revelații legate de extensii de păr și alte obiecte anatomice, așteptări nefrustrante, decizii răspicate despre judecarea … Citește în continuare →

expertiza și  locația sunt la ordinea zilei. se întețește prostia. a început campania electorală. voci pițigăiate și țipete isterice țin locul argumentelor moarte în cultura de rapița în care s-a mutat tot on-line-ul. ar face bine să nu mai iasă … Citește în continuare →

toate sunt așa cum trebuie să fie. întâlniri neprevăzute, dar și premeditate. haosul care vrea să se instaleze, dar nu e loc decât de ordine și rigoare. urăsc simetriile, dar urăsc și haosul. nu-mi rămâne decât să aleg să îmi … Citește în continuare →

vin zilele în care trebuie să scriu un text despre o mare plecare. de zece ani, fiecare ne amintim, în felul nostru, cum ne-am despărțit de ea. cel care mi-a dat vestea plecării continuă să dea aceleași anunțuri rele; ploaia, frigul, … Citește în continuare →