Category Archives: ale vieții

examene

azi e ziua amintirilor despre examene date în fiecare zi. oameni așezați în fața unor garduri care ascund niște emoții și câteva trăsnete. azi e ziua măștilor așezate peste zâmbete blonde. azi e ziua ploilor din altă lume, a răgușit … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru examene

”domenica in”

slalom printre cuvinte  aerate, filme cu fete dezmățate, cireșe cu prea multe codițe și sărutări timide, ca de pandemie. e umezeală în aer, cu rouă trasă la imprimantă. glăsuiește în italiană inima mea, la ”domenica in” se dansează și se … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru ”domenica in”

SONET BOHEM- Ion Pribeagu

Tovarăşului meu întru mansardă Aseară mi-a venit proprietara, – Madame Ecaterine Bobnăut, – Punându-mi în vedere să mă mut, Că n-am plătit chiria toată vara. Am opinat că timpul nu-i trecut, Că dacă scriu romanul „Donna Clara”, O să mă … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, FICȚIUNE, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru SONET BOHEM- Ion Pribeagu

din ”Toți copiii librăresei”- Veronica D. Niculescu

– despre granița fină dintre plăcere, iubire și moarte, în anii comunismului, când nu exista educație sexuală, drepturile omului nu erau respectate, iar avortul era interzis prin lege: ”Totul era spaimă atunci, la început, când se făcea întuneric- dacă rămâneam … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, CHESTII, CĂRȚI, FICȚIUNE | Comentariile sunt dezactivate pentru din ”Toți copiii librăresei”- Veronica D. Niculescu

Setea de a nu mai scrie

Setea de a nu mai scrie se datorează scriitorilor care se împăunează cu statutul ăsta și își înalță munți de cărți, coloane volatile construite din cuvinte  pe care nu le citesc decât vreo doi orbi. Vorbe care înseamnă ceva nu … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, CHESTII, CĂRȚI, FICȚIUNE | Comentariile sunt dezactivate pentru Setea de a nu mai scrie

Când cărțile ne ajută să vedem lumina

Gândurile unui copil minunat scrise în perioada acesta tulbure: “Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” Scriu aceste rânduri, aflate la granița dintre formal și informal, pentru a vă mulțumi. Mi-ați dat un mic avânt spre a observa ficțiunea … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, CHESTII, CĂRȚI | Comentariile sunt dezactivate pentru Când cărțile ne ajută să vedem lumina

sunete

Sunt sunete,  zgomote  care fac parte din existența noastră, fără de care ritmurile noastre ar fi nefirești. Zgomotul ușii zăvorâte, dimineața, la plecare, către alte trasee, tropăitul pașilor care urcă și coboară pe toate scările vieții, sunetul respirației sacadate generate … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, CHESTII | Comentariile sunt dezactivate pentru sunete

artiști

Uneori te scârbești de atâta cultură falsă, de atâta prețiozitate, de căutarea intenționată a artisticului, a sofisticăriilor, încât alergi printre rânduri, devii chiar tu un artist al zapării, al scrollării. Și te uiți bovin, ca la „cascadorii râsului”, cum un … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, CHESTII | Comentariile sunt dezactivate pentru artiști

-delicii contemporane

-să te dai mare deontolog, apărător al educației deschise, dar propria odraslă să nu fi utilizat aceste avantaje – să vrei un calificativ maxim, dar tu să nu fi făcut tot ce depinde de tine să obții asta, să trăiești … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, CHESTII | Comentariile sunt dezactivate pentru -delicii contemporane

liber?!

Libertatea de a merge încolo, încoace, cu măști sau fără măști e doar o iluzie. Vorba lui Iona care încerca să se convingă în privința libertății sale, făcând niște pași în interiorul burții unui chit: ”Pot să merg, uite, pot … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, CHESTII | Comentariile sunt dezactivate pentru liber?!