Sunt puţine clipele când tuberozele se preschimbă în trandafiri. Şi atunci o mare de suflete te împresoară şi fac zid ca tu să nu vezi minunea, să simţi doar energia zâmbetelor născute din florile obosite de atâtea atingeri.

Sunt rare momentele când mirosul sincer al rozelor alungă dureri şi cheamă madlene din care muşti cu voluptate căci te întîlneşti cu fericirea.

Sunt doar vreo câteva mii de secunde când ai tot ce-ţi trebuie căci pereţii încăperii igrasioase au dispărut, perdeaua şleampătă a fost înălţată către cerurile unei fiinţe cititoare de dicţionare, căldura istovitoare a plecat rapid când ai deschis aripile evantaiului şi vorbele au ţesut un leagăn şi pentru fetele gânditoare la monologuri în limba franceză.

Sunt magice momentele când, privind ochi timizi şi lacomi de surprize, afli că toate tuberozele din acest oraş prea mic au dispărut şi că minunea s-a pogorât într-o grădină în care trandafiri de toate culorile aşteptau drumul către nişte mirositori de soi.

Nu vă miraţi! Azi, tuberozele s-au preschimbat în roze şi lumea noastră a mirosit a trandafiri!