Vor urma zile de nebunie, căci nebunii ies din cocon toamna. Vor urla în van, vor striga la bătrâna lună, se vor hrăni cu sângele închipuirilor și cu scenariile răului. Azi toate lucrurile astea par departe. Azi e un soare blând care face să transforme praful schimbărilor în particule prețioase. Azi lumea nu e abulică, discută și se agită, are chef de lucruri mărețe. Se fac și se desfac hârtii scrise în vremuri ale tinereții. Se discută despre filme, se regăsesc în ele manipularea și stigmatizarea din realitate. Se șterg și cu brațele urmele stagnării. Se stă la mese ovale în care se ascultă aceleași sunete întoarse în melodii care trebuie să gâdile mințile agere. Se  constată iar că prostia nu are leac și că e greu să scrii litera i cum trebuie și unde trebuie. Azi nebunii au stat acasă.