Se făcea că exista un „măestrel” (menestrel) în lucrările învățăceilor. Erau multe genuri literare și dialogul și Is (atât a mai rămas din Isolda). Era seară, se povestea mult pe hârtii, se experimenta vanitas vanitatum și se dorea o lume în care să existe ascultare. Se găsise și „defocusarea” cititorului, iar incompatibilitatea era „visibilă”. „O, sancta simplicitas!”

poză Pinterest