O miercuri ca o zi de vineri pentru că urmează vacanța (forțată de împrejurări gândite aiurea), dinaintea vacanței și toată lumea s-a comportat lejer, estival, în ton cu temperatura ambientală. Toată ziua s-a continuat cu prezentarea cărților citite, din afara programei școlare, exceptând intervalul în care s-a părăsit incinta și s-a preumblat către instituții educaționale care să ofere dovezi birocratice, fără de care viața profesorilor e pustiu. Nu s-a rezolvat nimic pentru subiectul în cauză, ci pentru alți subiecți, camarazi de arme. Pe acest traseu s-a cumpărat și bilet la piesa de teatru cu Oana Pellea și Lari Georgescu, cu jumătate din banii oferiți ca premiu pentru coordonarea unui elev care a obținut o mențiune la un concurs național.

De fapt, ziua a pendulat între îndemnul unui tânăr din elita școlărească, către un coleg, de a ignora comentariile profesorului și vizita inopinată a Casianei, cu un buchet de trandafiri puri și frumoși ca ea. Între ignorarea vajnicului boboc și mulțumirile fetei sensibile este aceeași muncă, dăruire și consum nervos „risipit” pentru cauze mai mult sau mai puțin înălțătoare. „Ignoră!” („ă”-ul sunând chiar ca un „o”) șuieră și acum radical și orgolios, de neuitat. Colegul a ignorat și a prezentat mai departe o carte a lui Sântimbreanu, apărută în anii 80, povestind despre viața școlarilor de atunci și acum. Întrebarea „Ce crezi că ar fi pățit în acei ani elevul care a strigat îndemnul anterior?” a stârnit tăcere și un răspuns lapidar, de conjunctură, din partea curajosului.

Veteranele de la a XI-a și-au lua revanșa, prezentând cărți relevante pentru ele și pentru literatura contemporană: „Intermitențele morții” de Jose Saramago, „Interior zero” de Lavinia Braniște, „Vertijuri, goluri de memorie. Acolo este ţara mea” de Radu Aldulescu, „Toată dragostea dintr-o fotografie arsă” de Maria Orban, „Jurnalul lui 66: Noaptea în care am ars” de Alexandra Furnea.

Cei de la a X-a au intrat azi în joc destul de timid, de lăudat mai mult decât ceilalți fiind Vicky și Alexia care au prezentat original, trecând prin filtrul minții proprii, „Dezrădăcinare” de Sașa Pană și „În iad toate becurile sunt arse” de Dan Lungu.

Nu pot fi uitați nici azi micuții cititori umaniști care au citit cărți interesante, cu un mesaj actual, la distanță estetică uriașă de cartea lui Sântimbreanu. De apreciat aici, pentru arhiva blogului, sunt Daria G, Adi, Horia care au prezentat frumos „Viața mea în librăria Morisaki”, „Sînt o babă comunistă!” și „M-am hotărât să devin prost”.

Tot astăzi a fost și ziua Biancăi, numite spontan „Sunshine”, pentru că zâmbetul ei înseninează chiar și cele mai posomorâte momente ale zilelor școlărești. La mulți ani, Bianca! Mulțumesc, Lavinia pentru evidența titlurilor cărților prezentate! Felicitări tuturor cititorilor!

P.S. Un citat care pune în lumină altă semnificație a verbului „a ignora”: „Literatura este cea mai agreabilă formă de a ignora viața.”- Fernando Pessoa