Category Archives: POEZIE

Ce linişte ca de început de lume! Parcă puritatea are glas. Parcă tăcerea şi-a găsit drumul către ţinutul nostru. Nu e zăpadă, dar culorile acestui răsărit sunt din același film cu multă frumusețe și numai bine. Numeri secundele de fericire, … Citește în continuare →

Într-o zi a Venerei, un băiat păstra grațios, în buzunarul de la piept, o plăcintă cu vișine. Era mai tandru cu ea decât cu o iubită. Pachetul îmbrobodit bine stătea lângă inimă Și părea că va fi o ofrandă pentru … Citește în continuare →

E ziua ta. Florile roșii purtate pe brațele mele Mă ridică pe drumul spre tine. Voci vesele mă invidiază pentru frumusețea Pe care o voi preda mai departe. Luminile în care ți se aprind visurile te fac o regină sfioasă, … Citește în continuare →

O fată frumoasă Ne spune că zâmbește pentru că e fericită. Nu dezbatem motivul beatitudinii, O privim ca pe o analiză literară, Ne gândim câte călătorii inițiatice a făcut Asemenea lui Harap Alb, Îi admirăm roșul obrajilor Și o luăm … Citește în continuare →

Toamna venise cândva, ca o femeie năzuroasă, Nu fusese un eveniment marcant, Cântaseră două trompete și câteva frunze căzuseră pentru impresia artistică. În parc toți copiii porniseră deja în alai spre anotimpul universal, Bunicile nostalgizau după havuzurile tinereții. Era o … Citește în continuare →

Ei sunt făcuți să greșească, tu, să ierți. Ei caută doar culorile, tu știi că în lume există și nuanțe. Ei au aroganța părelnicei nemuriri, tu ai învățat că toate vârstele își au o durere. Ei gândesc libertatea prin frumoasele … Citește în continuare →

Uneori nu pot să privesc oamenii calmi. Moliciunea gesturilor și privirea vâscoasă Îmi dau peste cap bioritmul de om mereu neliniștit. Tăcerea străvezie din jurul celor liniștiți E ca dintr-o pictură pe care nu ai timp să o simți În … Citește în continuare →

de la elevi care învață pentru bac poți afla că politețea e normă socială. de aceea nu o respectă nimeni nici navigatorii ajunși pe uscat, care-și spală urechile în cargo și trandafiri din firidă. Loredana Stan

boabe de mei risipite ici și colo: vulpea furișându-se prin bălării iată după unii imaginea simplității. tu ce crezi? încurcăturile plânsul la trompetă fruntea sprijinită în palme toate astea vor veni mult mai târziu. și atunci când vor începe să … Citește în continuare →

”Noaptea, dacă introduci în telefonul din colțul străzii o scoică în loc de monedă, o scoică mică, albă, neciobită, culeasă vara, pe plajă, în loc de ton vei auzi minunatul sunet al valurilor. Apoi poți forma orice număr și-ți va … Citește în continuare →