Category Archives: POEZIE

Ei sunt făcuți să greșească, tu, să ierți. Ei caută doar culorile, tu știi că în lume există și nuanțe. Ei au aroganța părelnicei nemuriri, tu ai învățat că toate vârstele își au o durere. Ei gândesc libertatea prin frumoasele … Citește în continuare →

Uneori nu pot să privesc oamenii calmi. Moliciunea gesturilor și privirea vâscoasă Îmi dau peste cap bioritmul de om mereu neliniștit. Tăcerea străvezie din jurul celor liniștiți E ca dintr-o pictură pe care nu ai timp să o simți În … Citește în continuare →

de la elevi care învață pentru bac poți afla că politețea e normă socială. de aceea nu o respectă nimeni nici navigatorii ajunși pe uscat, care-și spală urechile în cargo și trandafiri din firidă. Loredana Stan

boabe de mei risipite ici și colo: vulpea furișându-se prin bălării iată după unii imaginea simplității. tu ce crezi? încurcăturile plânsul la trompetă fruntea sprijinită în palme toate astea vor veni mult mai târziu. și atunci când vor începe să … Citește în continuare →

”Noaptea, dacă introduci în telefonul din colțul străzii o scoică în loc de monedă, o scoică mică, albă, neciobită, culeasă vara, pe plajă, în loc de ton vei auzi minunatul sunet al valurilor. Apoi poți forma orice număr și-ți va … Citește în continuare →

Nici despărțirile nu mai sunt ce au fost. E toamnă multă și ape fără de lacrimi. Nici poezii, nici clarinete și basuri. Nu ne mai întâlnim nici la margini de ceruri Sau începuturi de lumi. Suntem obosiți și sătui, dornici … Citește în continuare →

Un tânăr se închina în fața unei uși. În locul avertismentului dantesc, Doar o cifră și o literă. Cămașa cadrilată, cu mânecă prea scurtă Palpita în ritm de ”Doamne, ajută!” Holul se golise, Pendula bătrână, cu ochiul spart, omorâse timpul … Citește în continuare →

”Sunteți magistral” îi spuse copilul care, între timp, trecuse printr-un examen de șofat și printr-o olimpiadă. Și dintr-o dată niște lucruri căpătau sens. Aerul era plin de diamante, vorba poeților optzeciști. Filmul ”The Worst Person in the World” putea să … Citește în continuare →

Un drum Mă aşez în faţa hârtiei albe ca înaintea unui drum lung. Îmi iau merinde, licori miraculoase, Răstorn din desagă  toate cuvintele folosite, Controlez presiunea gândurilor pe centimetru de piele, Evacuez urile cele mai proaspete, Mă uit fix la … Citește în continuare →