Răspunsurile mele publicate în revista de cultură „Helis” (octombrie-decembrie):

• Cine sunteți în câteva cuvinte?

Sunt Loredana Stan, o profesoară pasionată de profesia pe care și-a ales-o cu toată convingerea. Îmi place să scriu, să promovez artele și pe creatorii lor.

• Care este locul natal pe care îl purtați mereu cu dumneavoastră?

Port mereu în suflet casa bunicilor mei din orașul Fetești, orașul în care m‑am născut. Păstrez în amintire strada  copilăriei mele, acoperită de praful verilor toride, plină de viață, de agitația celor de-o seamă cu mine, antrenați în jocuri nesfârșite. Amintirile mele păstrează sinestezic aroma și imaginea  rufelor uscate pe sobă, a fumului scos pe hornuri în serile geroase, a bradului de Crăciun în jurul căruia gravitau toți copiii.

• Cum v-ați defini ca om?

Sunt un om liber, al cuvântului, al cărții și al frumosului.

• Care sunt valorile pe care nu le-ați abandonat niciodată?

Am încercat să dau dovadă în activitatea mea de corectitudine, de respect, fiind călăuzită de un puternic simț al datoriei. Perseverența, sinceritatea, devotamentul mi-au fost repere importante, atât în carieră, cât și în viața personală. Ca orice balanță, am căutat armonia interioară, născută din echilibrul dintre rațiune și sensibilitate.

• Dacă viața dumneavoastră ar avea un titlu, care ar fi acela?

Deși viața mea s-a schimbat radical, ea ar putea încă avea titlul pe care îl poartă și volumul meu de poezii, Mirabilis semper. Este un titlu cu multe conotații, care invită la interpretări, așa cum viața poate fi, niciodată simplă, previzibilă, lipsită sau nu de minuni.

• Prin ce ați dori să rămâneți în memoria comunității?

Nu-mi fac iluzii că memoria comunității va păstra ceva din activitățile mele, dar, de dragul exercițiului, voi răspunde că aș vrea să rămân ca un om sufletist, care a pus în valoare talentele învățăceilor săi și care a fost animat de cele mai bune intenții.

• Care este experiența care v-a schimbat cel mai mult ca om?

Nu credeam că voi învăța experiența trecerii timpului, a suferinței celor dragi, a neputinței în fața durerii. Un om puternic trebuie să treacă prin toate aceste lecții. Nimic nu este întâmplător.

• Ce ați pierdut și ce ați câștigat alegând drumul culturii?

Consider că alegând mereu cultura nu am pierdut niciodată nimic. Am câștigat clipe minunate petrecute alături de oameni implicați în acest fenomen sau am regăsit frumusețea întâlnirilor cu idei și suflete care mi-au îmbogățit universul interior. Mi-au fost deschise căi către reflecție, cunoaștere, emoție pură.

• Ce întâlnire v-a influențat decisiv destinul cultural?

Întâlnirea cu profesorul meu de limba și literatura română din gimnaziu, domnul AUREL SEFCIUC, a fost una providențială, „destinală”, cum o numește Andrei Pleșu. A fost profesorul care mi-a orientat lecturile, mi-a cultivat exercițiul scrisului, „m-a așezat” pe drumul poeziei, al literaturii. O influență asupra formării mele ca pedagog, a avut-o domnul profesor Gheorghe Antonescu, de la care am învățat arta de a preda.

• Ce reprezintă revista Helis pentru dumneavoastră?

Este revista care, prin mentorul ei, domnul Gheorghe Dobre, mi-a oferit șansa exprimării libere, a întâlnirii cu oameni remarcabili, care m-a ajutat să prezint comunității proiectele culturale, m-a încurajat să scriu, să promovez elevii mei talentați. Helis a rămas  un spațiu al rezistenței prin cultură, un simbol al profesionalismului și al valorii artistice.

• Care este cea mai importantă lecție pe care v-a oferit-o viața?

Trăiesc în ultima vreme, acum, când redactez aceste rânduri,  una dintre cele mai dureroase lecții, a neputinței și fragilității omenești, în fața trecerii la cele veșnice a soțului meu. O colegă cu experiență de viață mi-a dorit să am înțelepciunea de a accepta durerea, ceea ce mă va face mai puternică. Sper să găsesc această înțelepciune. Voi face pace cu Dumnezeu, știu că ne veghează mereu, și în cele mai mari chinuri și încercări.

• Cum v-ați defini ca autor sau creator?

Sunt un cronicar literar preocupat să reflecte realitatea într-o notă personală și veridică, să exploreze universul cărților, să transmită lumii impresiile de lectură.

• În ce măsură creatorul și omul sunt una și aceeași persoană?

Creatorul și omul se identifică într-o măsură oarecare, sunt legați prin experiențele trăite, prin sensibilitate, convingeri, dar sunt separați prin libertatea ficțiunii. Ficțiunea este cea care permite creatorului să poarte identități la care nu a visat, să defuleze energii reprimate, transformându-le în „produse” artistice. Prin ficțiune, ființa de cuvinte răzbună ființa de carne a omului real.

• Ce credeți că spune opera dumneavoastră despre omul care sunteți?

Operă este un cuvânt prea mare pentru textele mele. Eseurile mele, poeziile mele reflectă viziunea unui om sensibil, cu un simț critic exacerbat, care privește lumea printr-o lupă uriașă, în care răul, urâtul ies la suprafață, dar conviețuiesc democratic, alături de frumos.

• Ce v-ar surprinde să afle cititorii despre dumneavoastră?

Cititorii ar putea găsi în textele mele aspecte ale personalității pe care nu le exprim în mod conștient, dar aș fi plăcut surprinsă dacă percep corect intențiile mele bune, ascunse în cuvintele și realitățile uneori contondente. Aș fi uimită de încercările cititorilor de a înțelege, de a citi, de a observa cu răbdare și atenție ceea ce scriu, pentru că astăzi, în general, nu mai e timp decât de lecturi superficiale.

• Dacă un cititor ar reține un singur lucru despre dumneavoastră, care ați dori  să fie acela?

Aș vrea să rețină plăcerea, satisfacția cu care scriu, citesc, văd lumea.

• Ce întrebare v-ați fi dorit să vă fie adresată și nu v-a fost adresată până acum?

Nu m-am gândit la acest lucru, dar dialoghez asiduu cu mine și mă întreb, de exemplu, dacă acțiunile mele au distrus serenitatea cuiva sau dacă sunt un om fericit.

• Ce răspuns ați da acestei întrebări?

Încă mai caut răspunsurile corecte…

• Ce mesaj ați transmite tinerilor care se apropie astăzi de cultură și de literatură?

Tinerii care aderă la cultură, în general, la literatură, în special, ar trebui să fie mândri de ei, să meargă pe drumul ales și să nu caute mulțumirea în funcție de reacțiile celorlalți.

• Cum ați ajuns să colaborați cu revista Helis?

Colaborarea cu revista Helis a început datorită domnului Gheorghe Dobre, redactorul șef al acestei publicații de cultură, ca urmare a activității mele didactice, a proiectelor realizate cu elevii, dar și din dorința de a-mi face cunoscute creațiile. Colaborarea s-a dezvoltat firesc, oferindu-mi posibilitatea de a susține creativitatea elevilor mei, dar și de a împărtăși cititorilor activitățile și creațiile mele literare.

• Care erau condițiile culturale din Ialomița în momentul în care ați început activitatea?

În anii 2000, dacă nu chiar mai devreme, viața culturală din Ialomița era deschisă către noi forme de exprimare. Activitatea culturală se desfășura, ca și astăzi, în jurul școlilor, bibliotecilor, a Centrului Cultural „Ionel Perlea”. Deși posibilitățile de promovare a evenimentelor erau mai reduse, exista mult entuziasm, efervescență creatoare și o dorință de afirmare a elitelor acestui domeniu.

• Ce personalități ale revistei Helis considerați că au avut cea mai mare influență?

Dintre personalitățile revistei Helis, cea mai mare influență a avut-o Gheorghe Dobre, fondatorul și redactorul-șef al publicației. Am apreciat implicarea sa constantă în susținerea culturii ialomițene, eforturile depuse pentru apariția și tipărirea neîntreruptă a revistei. Un rol important l-au avut și scriitori precum Șerban Codrin, Titi Damian, Nicolae Stan, Alexandru Bulandra, Florin Ciocea, Dan Elias, Nicolae Teoharie, regretatul Costel Bunoaica, prin creațiile lor și prin contribuția la viața literară. Toate aceste personalități au făcut din revistă un spațiu al dialogului, al formării și al afirmării culturale.

• Care sunt cele mai importante momente din istoria revistei?

Putem consemna ca repere importante în devenirea revistei, constituirea Asociației Culturale Helis, dezvoltarea editurii Helis, apariția constantă a publicației în format tipărit, în ciuda dificultăților financiare, apariția revistei în mediul online, creațiile autorilor ialomițeni devenind accesibile unui public mai larg. Nu poate fi omisă apariția revistei la fiecare Salon Anual de Carte organizat de Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița. Nu pot fi ignorate lansările de carte, întâlnirile cu cititorii, evenimentele culturale  organizate sub egida Helis.

• Cum s-a schimbat viața culturală ialomițeană în ultimele decenii?

În ultimele decenii, viața culturală ialomițeană a devenit mult mai dinamică și adaptată cerințelor unor consumatori de evenimente artistice atât de diferiți. Manifestări precum Festivalul Internațional «Ionel Perlea», Festivalul Internațional de Folclor «Floare de pe Bărăgan», «Doina Bărăganului», «Ion Albeșteanu, Festivalul de tradiție culinară «La Casa Tudorii» valorifică atât muzica clasică și creația contemporană, cât și folclorul și tradițiile locale.

• Care credeți că este moștenirea culturală lăsată de generația dumneavoastră?

Consider că moștenirea culturală lăsată de generația mea constă, înainte de toate, în păstrarea și transmiterea valorilor locale, dar și în eforturile depuse pentru  apropierea tinerilor de cultură și literatură.