Sintagma „din motive personale”, justificând o absență dintr-un context serios, profesional nu pare că denotă respect, ci ascunderea unor aspecte pe care nu meriți să le afli. Este o fugă de răspundere, un „je m’en fiche”, un egocentrism clamat de iubitorii de sine.

Umăr gol, bretea neagră, la vedere, păr ondulat ca și genele, unghii așa cum cere conduita juvenilă, buze colorate, să iasă în evidență din fondul de ten depus pe chipuri nenaturale, iată imaginea multiplicată a frumuseții în era digitală și artificială. Degeaba faci observații, nu se mai știu nu doar noțiuni precum gen și specie literară, dar nici limitele vulgarității. Măști îmbătrânite înainte de vreme, minți zburătăcind aiurea, răspunsuri și priviri arogante. Câți îndrăzneți din ăștia nu ți-au trecut prin viață?

În weekend, a fost teatru în oraș. Gratuit, că vulgul trebuie să aibă acces la cultură. Locurile din sală s-au ocupat rapid. Dăscălimea a fost prezentă desigur onorabil, doamnele s-au pozat artistic, iar mămăicile au luat cu asalt fotoliile, așteptând marele eveniment, un spectacol în care a jucat Magda Catone și copilul-vedetă Rareș Prisăcariu. Spectacolul s-a numit „Nepotul meu se crede poet”, a fost regizat de Magda Catone și interpretat de alți doi actori tineri. Unele mămăici au venit cu nepoții din dotare, cu tot harnașamentul aferent, biberoane, cărucioare, confundând teatrul cu un spectacol cu mici și bere, în care te poți deplasa prin sală, poți vorbi, poți fi grobian, că doar e dreptul tău. Așa că actul artistic în care un copil de clasa a V-a a recitat „Luceafărul” și alte poezii eminesciene, s-a cântat la pian, s-a pledat pentru o existență în care poezia este iubită a fost parazitat de zgomote de bebeluși, telefoane, agitații inutile etc. Versurile melodiei Meșterului Manele, „Poeții știu de ce”, rulate la începutul și sfârșitul spectacolului nu au fost înțelese de cei pentru care teatrul înseamnă hăhăială, distracție: „Hai să dăm mână cu mână pentru cultura română/Poezia ne cunoaște/Zilnic un poet se naște.”

Civilizarea cere timp, ceva carte și răgaz să înțelegi ce este în jurul tău. Atâta timp cât arta presupune pentru unii standarde joase și gesturi grobiene nu mai are rost să intri într-o sală de evenimente culturale, rămâi acasă! Copilul cu biberonul în gură, care o cerea pe mama, poate va ști, când va crește, cum se urmărește un act artistic sau poate va deveni el însuși artist și va avea parte de asemenea sabotări…

A privit oare cineva luna în seara teatrală?