Joi, toamna curgea frumos peste oraș. „Acuarela” lui Minulescu îi captase pe micuții de a noua, dar natura urbană era azi mult mai poetică în realitate. Patru ore cu cei mici și una cu veteranii care se sprijineau în coate și brațe, primindu-l cumva pe Blaga în areal. S-a scris ceva birocratic, s-au admirat niște desene, s-a plecat via instituție bancară și market către locul celor adormiți. Șoferul ți-a urat spor la treabă de parcă te duceai să muți munții sau poate se gândea la alte treburi… Era liniște iar peste lume…Florile se păstraseră frumoase. Răcoarea le conservase decorativ. Crizantemele mari și mici erau regine și umpleau aerul cu lumina mierii. Drumul de coborâre către oraș era plin de gânduri, aleea șerpuia către zgomotele mașinilor și pe cer conferențiau ciori obraznice și pescăruși aruncați de la malul mării. Pe rețele, mesaje ipocrite confundate cu semne de susținere. Exhibiționism și victimizare, a doua natură a unora care nu știu altfel cum să reziste. Azi Zubin Mehta dirijează la radio. Miros de tămâie și aromă de viață tristă….