Category Archives: POEZIE

Un tânăr se închina în fața unei uși. În locul avertismentului dantesc, Doar o cifră și o literă. Cămașa cadrilată, cu mânecă prea scurtă Palpita în ritm de ”Doamne, ajută!” Holul se golise, Pendula bătrână, cu ochiul spart, omorâse timpul … Citește în continuare →

”Sunteți magistral” îi spuse copilul care, între timp, trecuse printr-un examen de șofat și printr-o olimpiadă. Și dintr-o dată niște lucruri căpătau sens. Aerul era plin de diamante, vorba poeților optzeciști. Filmul ”The Worst Person in the World” putea să … Citește în continuare →

Un drum Mă aşez în faţa hârtiei albe ca înaintea unui drum lung. Îmi iau merinde, licori miraculoase, Răstorn din desagă  toate cuvintele folosite, Controlez presiunea gândurilor pe centimetru de piele, Evacuez urile cele mai proaspete, Mă uit fix la … Citește în continuare →

„Am numărat anii mei și am descoperit că am mult mai puțin timp de trăit decât am trăit până acum.Mă simt precum acel copil care a câștigat o pungă de bomboane și pe primele le-a mâncat fără oprire, dar când … Citește în continuare →

”Nu e păcatCa să se lepedeClipa cea repedeCe ni s-a dat?” ”Stelele-n cer”

Așa te vei simți și tu într-o zi: Bătrân, ca un obiect din decor, pe lângă care trec pletoșii țanțoș. Nu te va mai interesa nici de canoane literare, nici de perspective narative. Nu te vei minuna de ce în … Citește în continuare →

”Clopotele norilorcu ding-danguri de ninsoarela-nceputul oreloriată-le, bat ora mare.Crugul anului se schimbă,un cuvânt rămâne-n urmă,însă prea frumoasa limbăniciodată nu se curmă,ci azvârle înaintenoi urări, numai de bine,prevestite de cuvinteninse sus, în înălţime; Să vă fie anul-an,suplu ca pe râuri unda,să … Citește în continuare →

traducere: Corneliu Albu ”Nu pogorâți încetișor în blânda noapte,Timpuri străvechi să ardă cu jerbe de scântei La-nsângerat apus de soare Fiți furioși ca marea-nvolburată: Lumina zace moartă!Toți înțelepții știu către sfârșitul lorCă înserarea e ce va să vină Vorba nu … Citește în continuare →

Mă cert pe virgule și paranteze. Pornesc războaie pentru diateze. Atâtea rime bete și cuvinte surde Și fluturi morți, descarcerați din palme, Atâta energie stoarsă pentru semne și cerneluri! Cui îi mai pasă de strigăte și violeturi? Loredana Stan

Toamna-mi îneacă sufletul în fum…Toamna-mi poartă-n suflet roiuri de frunzare.Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,Tragică beţie, moale legănare… Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi.Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse.Fără nici o şoaptă. Numai să-mi întinziBraţele de aer ale clipei duse. Ochii mei au … Citește în continuare →