comentarii din rețele…

”are totuși facultatea de Matematică, care îi conferă o inteligență superioară logică.. ceea ce Jurnalismul ca și Literele, nu face. Iar dacă nu s-a vaccinat înseamnă că e chiar foarte inteligent. Înseamnă că înțelege ce fac de fapt substanțele injectate: alterează ADN și îl transformă în ADN complementar care e un produs artificial, nebiologic, negenomic. Ceea ce miliarde de semisfertocentosauadocți nu înțeleg, deși mulți dintre ei au făcut Genetică la școală, confirmând că nu s-a prins școala de ei.” DOAMNE FEREȘTE!

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru comentarii din rețele…

din dicționarul depresiei

ANHEDONÍE s. f. incapacitate de a resimți plăcerea în situații normale (< engl. anhedonia)

DISTIMÍE s. f. modificare în sens depresiv a tonusului afectiv; anxietate, angoasă, neliniște. (< fr. dysthymie)

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru din dicționarul depresiei

”Everything, everything”- (2017, regia: Stella Meghie)

-un film pentru tineri și nu numai, o melodramă drăguță despre puterea iubirii, despre granița fină dintre afecțiune și grijă sufocantă.

– actori: Nick Robinson, Amandla Stenberg

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru ”Everything, everything”- (2017, regia: Stella Meghie)

Nu pogorâți încetișor în blânda noapte! de Dylan Thomas

traducere: Corneliu Albu

”Nu pogorâți încetișor în blânda noapte,
Timpuri străvechi să ardă cu jerbe de scântei

La-nsângerat apus de soare

Fiți furioși ca marea-nvolburată:

Lumina zace moartă!
Toți înțelepții știu către sfârșitul lor
Că înserarea e ce va să vină

Vorba nu le-a fost tunet să răsune:
Nu pogorâți încetișor în blânda noapte!
Pe cel din urma val călăritori

Și drepții plîng scînteietoarele lor fapte

Dansând înlănțuite-n golfuri de smarald

Înfuriații ca marea

Cîând lumina zace moartă!
Sălbatecii din triburi prins-au raza-n zbor spre soare

Într-un târziu au plîns-o pe drumul privegherii

Nu pogorâți încetișor în blânda noapte!

Groparilor, când va veni sorocul,

Lumină orbitoare veți vedea

Iar veseli ochii orbi vor străluci

Ca meteorii în cădere

Fiți furioși ca marea-nvolburată:

Lumina zace moartă!

Din tristele înalturi, Tată, te implor
Mă blestemă cu lacrimi sfinte și fierbinți,
Să nu pogor încetișor în blânda noapte,

Fiți furioși ca marea-nvolburată:

Lumina zace moartă!”

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Nu pogorâți încetișor în blânda noapte! de Dylan Thomas

De la FILIT Iași-2021

Prezent la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, scriitorul portughez José Luís Peixoto, autor a 16 romane, muzician, crede că social media este moartea expresivității. Trăiește doar din scris și până la jumătatea lunii noiembrie se află la Timișoara, unde a obținut o rezidență literară acordată de librăria ”La Două Bufnițe”, împreună cu Marius Chivu, Florin Iaru și o scriitoare croată. Este cel mai tatuat dintre literați, pe unul dintre brațe are scris Yoknapatawpha, numele inventat de Faulkner. Din literatura română i-a citit pe Eliade, Ionesco și Cioran. Iată care este relația sa cu scrisul:

”În mod obișnuit, înainte să mă apuc de scris, știu în mare măsură ce o să scriu. De puține ori mă surprind pe mine însumi, în timpul scrierii. Aud mulți scriitori că spun: ”personajele au căpătat viață și s-au dezvoltat de la sine putere”, dar mie nu s-a întâmplat niciodată. Eu nu le permit, le țin în lesă. Exagerez un pic, desigur, dar ce vreau să spun este că înainte să pun primul cuvânt pe foaie trebuie să știu deja ce am de spus. Acel moment este cel mai important pentru mine: primul cuvânt. Scrisul, în cazul meu, se întâmplă mai mult înainte decât atunci când scriu, și în timpul acela în care nu creez sunt mai bucuros, fiindcă atâta vreme cât nu l-am scris, acel text poate să fie totul. În momentul în care am pus un cuvânt pe hârtie, nu mai poate fi totul și pe măsură ce adaug cuvinte, el devine din ce în ce mai constrâns. Uneori cred că oamenii au o impresie greșită despre ce înseamnă scrisul. Mulți spun că una dintre principalele caracteristici pe care trebuie să le ai ca să scrii este imaginația. Pentru mine, ceea ce urmează să se întâmple este rezultatul unui raționament, ca o ecuație.”

Publicat în evenimente | Comentariile sunt dezactivate pentru De la FILIT Iași-2021

nici poezii, nici muzici…

Țipă salvările și mașinile în drum spre cimitir. Orașe sub asediu. Bacovia fără ficțiune. Frunze care cad ca niște ghiulele pe covoare ale morții. Dispoziția melancolică inerentă acestui anotimp nu mai face parte din ritualul romanticului care ar mai vrea să prelungească vara și să fugă de iarna care e pe aproape. Dispoziția nevrozei și a anxietății și doar anotimpul morții cu saloane de spital pline sunt singurele constante. Nimic de negociat. Niciun alint romantic, nici poezii, nici muzici…. Bate la ușă apocalipsa.

Publicat în ale vieții, CHESTII | Comentariile sunt dezactivate pentru nici poezii, nici muzici…

niște virgule

Mă cert pe virgule și paranteze.

Pornesc războaie pentru diateze.

Atâtea rime bete și cuvinte surde

Și fluturi morți, descarcerați din palme,

Atâta energie stoarsă pentru semne și cerneluri!

Cui îi mai pasă de strigăte și violeturi?

Loredana Stan

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru niște virgule

VOCABULE

bavardáj s.n. (psih.) Hiperactivitate verbală, lipsită de consistență în ce privește conținutul de idei și informații; vorbărie, flecăreală, trăncăneală. • /<fr. bavardage.

bavárd, –ă adj. (despre oameni1 Care este vorbăreț, limbut. 2 Care este indiscret. • pl. –zi, –de. /<fr. bavard.

Publicat în limba română | Comentariile sunt dezactivate pentru VOCABULE

DANS de Nicolae Labiș

Toamna-mi îneacă sufletul în fum…
Toamna-mi poartă-n suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,
Tragică beţie, moale legănare…

Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi.
Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fără nici o şoaptă. Numai să-mi întinzi
Braţele de aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri.
Câtă deznădejde paşii noştri mână!
Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,
Ca un vânt ce-nvîrte uşa din ţâţână…

Mâine dimineaţă o să fim străini,
Vei privi tăcută mâine dimineaţă
Cum prin descărnate tufe, în grădini,
Se rotesc fuioare veştede de ceaţă…

Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu,
Când mi-am plâns iubirea destrămată-n toamnă,
Şi-ai să-asculţi cum cornul vântului mereu
Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.

Pe când eu voi trece sub castani roşcaţi,
Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,
Şi-or să mi se stingă paşii cadenţaţi –
În nisip, scrîşnită, laşă remuşcare…

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru DANS de Nicolae Labiș

de pe rețele

”Azi, de ziua noastră, să vă spun eu ce înseamnă să fii profesor adevărat. Sunt pe 19 grupri de whatsapp – ale fiecărei clase, ale profesorilor, ale educatoarelor etc. De obicei, mesajele intră la fiecare 2 minute. Măcar pe unul din grupuri. E mereu ceva de spus, de semnalat. Am gâtul țeapăn şi am făcut şi o măreață guşă, de la ținut capul aplecat în telefon. Îmi sare inima la fiecare 2 minute. Vibrațiile sunt on and on. Adrenalină şi dependențe mai ceva ca la rock staruri. Aseară, când s-a oprit whatsappu’, am fost cea mai uşoară ființă din lume. Azi, în mod special, îmi sare inima de câteva ori pe minut. Că s-au gândit cu toții să dea un sincer lamulțean acolo. Asta înseamnă să fii profesor adevărat! 😁” OANA MORARU, Owner and Founder Helikon Hub Educațional pentru România

Publicat în ale vieții, CHESTII | Comentariile sunt dezactivate pentru de pe rețele