Category Archives: POEZIE

poezia vieții

Sub geamul bucătăriei mele stă uneori vocea lui Matei. Iese la o țigară alinătoare și vorbește cu lumea sa interioară. Șoptit, calculează niște procente ale grijilor mundane și tușește mult, cavernos. Sunetele se înalță din îndoirile sale cervicale și urcă … Citește în continuare

Publicat în FICȚIUNE, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru poezia vieții

TAGORE

I ”Poete, se-apropie seara; îţi încărunţeşte părul Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo? E seară – spunse poetul – şi-ascult, cineva poate strigă din sat, Cu toată ora târzie Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc şi … Citește în continuare

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru TAGORE

poezii

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru poezii

ură cosmopolită

Și buclele sale mă înjurau doar în engleză, Se încolăceau în jurul privirii mele, Îmi spărgeau globii oculari Și se răsuceau către părțile dorsale ale sentimentelor. Ura lui franțuzească era dintr-o istorie cu un Bonaparte și o Josephine pierduți în … Citește în continuare

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru ură cosmopolită

Decalogul pentru Mircia (Dumitrescu) de Nichita Stănescu

„1. Să nu-ți minți ochii cu ochi. 2. Să nu-ți furi realul în real. 3. Să nu te înșeli pe tine însuți ca și cum ai fi altul. 4. Să nu vorbești în numele nimănuia, căci numele tău al nimănuia … Citește în continuare

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Decalogul pentru Mircia (Dumitrescu) de Nichita Stănescu

Caligrafie de iarnă

Deschide fereastra și bea niște apă Evian. Citește din New York Times cum fiii își uită nevestele prin gări, La coadă la crenvurști. Privește de la pervazul orei de română cum își ascunde marea scoicile uscate la gâtul tău. Așteaptă-l … Citește în continuare

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Caligrafie de iarnă

Emil Brumaru

”Vai, Doamne, cum trec anii, cum trec anii Printre femei pictate de Modigliani Pe care le privim mereu năuci Cît sînt de albe și cît sînt de lungi, Cu sînii fini și coapse fuselate Ce sufletul către iubiri vechi ne … Citește în continuare

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Emil Brumaru

„ORICE OM”- GEO BOGZA

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine unizvor de adâncă tristeţe.Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,înseamnă pentru mine un pas spre moarte.Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, … Citește în continuare

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru „ORICE OM”- GEO BOGZA

Baladă- EMIL BRUMARU

Eram la mare, tebecişti,Atât de graşi, atât de triştiŞi stam la bar, nebând, fumând,În pielea albă tatuând Durerile şi-apoi plângând:De ce exist, de ce exişti?Femeile cu şoldul gol Şi sufleţelul de nămolTreceau încet, zâmbeau adânc,Aveau poşetă de oblâncŞi-n fiecare mân-un … Citește în continuare

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Baladă- EMIL BRUMARU

EU

Când plouă sunt în vacanță sentimentele mele. Dragostea e plecată cu sorcova, iar pe celelalte nu le mai găsesc. Plecată cu gândurile peste hotare, pustie, cu geamurile sparte și ușile vraiște, fără acoperiș, fără horn, ființa mea așteaptă nașterea lumii. … Citește în continuare

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru EU