Category Archives: POEZIE

Mă atîrn de un creion şi-o coală de hîrtie de Emil Brumaru

„Iubite şi stimate domnule Lucian Raicu, Sînt zile, ca asta în faţa mea, în care nu aş mai vrea să mă trezesc din somn. Din cînd în cînd, rupturi adînci în suflet, alunecări imprevizibile de spaime, de sentimente, prăbuşiri totale … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, evenimente, Personalități, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Mă atîrn de un creion şi-o coală de hîrtie de Emil Brumaru

După bacanale

  După bacanale oraşul pare mort. Gheaţa s-a scurs din pocale direct pe trotuare. Stele nu mai sunt, le-au prins toate femeile în rochii. Cerul e perforat de atâtea priviri. Au plecat pe la casele lor visele. Ţapii au fost … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru După bacanale

Din corespondența lui Emil Brumaru

”Dragă Cezar Ivănescu, M-ai întrebat odată, prin 1968, de ce sunt atât de trist. Ce ţi-aş fi putut răspunde? Mereu e ceva neîmplinit, mereu e ceva pierdut, pierdut. Dar voiam să-ţi mulţumesc, să mă închin împreună cu tine. Mai întâi, … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, Personalități, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Din corespondența lui Emil Brumaru

Niciodată toamna… TUDOR ARGHEZI

”Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid aşternut e şesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca nişte urcioare Cu vin îngroşat în fundul lor de lut, Stau în ţărmu-albastru-al rîului de soare, … Citește în continuare →

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Niciodată toamna… TUDOR ARGHEZI

Începi să nu faci parte din lumea bună

Începi să nu faci parte din lumea bună Când lumina se răsfrânge auriu în altă parte, Când toate cuvintele sunt proprietatea altora, Când toate mâinile vor să atingă mirosurile altora. Când anonimitatea e a doua ta natură Și frunzele pe … Citește în continuare →

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Începi să nu faci parte din lumea bună

Începi să fii cel mai trist om din lume

Începi să fii cel mai trist om din lume Când rostul tău e contabilitate seacă: Câte virgule s-au spălat frumos unde trebuie, Câte zâmbete ai întins la soare, Câte libertăți ai scos din cutii; Când viața ta are prea multe … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Începi să fii cel mai trist om din lume

Începi să îmbătrânești

Începi să îmbătrânești când auzi urări cu înțelepciune și alte beteșuguri, Când primești îmbrățișări de porțelan, Când melodiile au doar versuri, Când rămâne onoarea ca o paranteză dreaptă la o iubire trecută pe modul avion, Când ai vrea să rămâi … Citește în continuare →

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Începi să îmbătrânești

”Sunt fericit, Dimov, sunt fericit…” Emil Brumaru

”Sunt fericit, Dimov, sunt fericit, Rondelurile tale-mi plac ca roua Pudrând în zori bombatul infinit. Doar ţâţele fetiţelor de-a noua Au frăgezimea lor de fruct oprit. Oh! le diger precum un şarpe boa! Sunt fericit, Dimov, sunt fericit, Rondelurile tale-mi … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru ”Sunt fericit, Dimov, sunt fericit…” Emil Brumaru

În ziua în care am renunțat la sandale

În ziua în care am renunțat la sandale Vara nu se dădea dusă, toamna era totuși o certitudine. Cânta Bacovia pe tablele adolescenților, Era o contradicție crasă între obiecte și suflete, între ce voiau unii și ce visau alții. Sandale … Citește în continuare →

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru În ziua în care am renunțat la sandale

Marin Sorescu – „Dacă nu cer prea mult”

– Ce-ai lua cu tine, Dacă s-ar pune problema Să faci zilnic naveta între rai și iad, Ca să ții niște cursuri? – O carte, o sticlă cu vin și-o femeie, Doamne, Dacă nu-ți cer prea mult. – Ceri prea … Citește în continuare →

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Marin Sorescu – „Dacă nu cer prea mult”