Category Archives: POEZIE

memor Dianae

Privește în carnetul de note ca în ceașca de cafea băută dimineața, pe stomacul gol. -Ce frumos era acum două ore, se gândește, când planetele păreau bine aliniate, Gândurile nu-mi spărgeau tetiera mașinii, Caietele nu fugeau din mâinile mele, Iar … Citește în continuare →

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru memor Dianae

EXISTENȚIALĂ

E bine cu pumnale înfipte în tine și pe lângă tine. Lumea îți face loc să-ți iei o gură de aer, Te amușină doar să vadă mai trăiești? Îți arată de unde să culegi frunze bune pentru un pat regesc … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru EXISTENȚIALĂ

Fata cu cea mai frumoasă pălărie din univers

Fata cu cea mai frumoasă pălărie din univers Stă în penultima bancă, alături de gândurile sale, Așteaptă eminescian să-i vină la geam turturele cu smicele de măr și apă vie, să-i aducă fericirea desenată dincolo de caiete dictando. Rochia îi … Citește în continuare →

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Fata cu cea mai frumoasă pălărie din univers

Îngerul de lângă mine

Un înger blond ca toți îngerii Îmi spune că mă acceptă și cu greșeli. Îmi înțelege neputința de a vorbi alte limbi, Deși nu venim din aceleași lumi. El își coboară picioarele înalte din paradis, Și urcă în avionul de … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Îngerul de lângă mine

Descântec de ploaie- ANA BLANDIANA

”Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Înnebunitele ploi şi ploile calme, Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei, Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit, Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă, Îmi … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Descântec de ploaie- ANA BLANDIANA

Baladă ştiută

Sunt cea mai simplă femeie din lume, Nu am ie şi nici maramă, Nici opinci cu care să frământ glodul. Nu am furcă şi fus, Nu am braţe pline de copii rugători, Nu am jivine pe care să le mân … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Baladă ştiută

poeți

Doamne, câți poeți pe metru pătrat! Parcă lumea și-a pus cupole argintii și arată ca o femeie cu diamante la urechi. Câtă poezie pe străzile pe unde calc! Frunze putrede și spinări de câini ca niște bidivii înaripați. Câte metafore … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru poeți

life real (inversiunea naște cacofonie)

ar fi trebuit să scriu despre oameni, despre bătrâni singuri și mame copilăroase, despre flori cu nume de pianiste și muguri ca certitudini ale frumuseții, despre brazi uciși pe parchet și aruncați în cutii mizere, în grote improvizate până la … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, CHESTII, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru life real (inversiunea naște cacofonie)

”Către Eminescu” de Nichita Stănescu

Tu n-ai murit pentru că eu sunt trupul tău care vorbește cu vorbele tale Când drag îmi este mie pe lumea asta cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău, Mihai, dacă-ai ști cât de tare îmi lipsești ca și … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru ”Către Eminescu” de Nichita Stănescu

îngeri iubiți și nesuferiți

Zilele astea, poeta Nora Iuga a împlinit 88 de ani. De Crăciun, poetul Emil Brumaru împlinise 80 de ani. Între timp, acesta a murit, prilej de exerciții literare, transformate prea repede în clișee. Sintagma ”rezervația de îngeri”, asociată de poet … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru îngeri iubiți și nesuferiți