A treia și ultima zi de festival a adus pe scenă piesa de teatru „Substanță vegetală verde-oliv cu miros înțepător” de Alma Klein. Interesul meu a fost mai ales față de viziunea regizorală, asigurată de Maria Filipache și Teodora Simion. Spuneam înainte de intrarea în sală că voi fi subiectivă și că am acest drept întrucât Maria mi-a fost elevă și am fost onorată de întâlnirea cu numeroasele ei talente. Așa că preconizam dinainte să urmăresc piesa că tot ce voi vedea va fi magistral. Adjectivul putea părea forțat celor veșnic nemulțumiți, dar nu este, alăturat acestui spectacol teatral al unor studente la UNATC.

Accesul în sală a făcut parte din incipitul piesei, pe scenă, norii de fum și fata care cânta la un pian modern asigurau intrarea în poveste, în convenția ficțională. Forfota sălii s-a potolit cu greu, publicul nelăsându-și „bagajul” cotidian la intrare.

Și am văzut un spectacol care nu a plictisit nicio secundă, viu, sincretic, sinestezic. Problematica spinoasă a consumului de droguri, felul în care statul tratează această realitate sunt liniile de forță ale spectacolului teatral „Substanță vegetală verde-oliv cu miros înțepător”. Satira, umorul, muzica, interpretarea actoricească sunt „armele” cu care publicul este convins de valoarea artistică. Spectatorul este parte din reprezentație, este întrebat, invitat să aibă reacții, ba chiar stabilește finalul.

Realitatea este privită printr-o lentilă excesiv de critică, statul, justiția, școala, biserica, familia și parentingul nu sunt lipsite de o satiră nepărtinitoare. Un alt atu al piesei de teatru este că îndeamnă la introspecție, la analiza prejudecăților legate de consumul de droguri, lucru demonstrat de sesiunea de Q&A. Batjocorirea hainelor preoțești, încălcarea celei de-a treia porunci din Decalog, rolul artei contemporane, funcția muzicii în teatru etc. sunt câteva dintre temele de interes ale publicului care a asistat la un sfârșit reușit al ArtFest Slobozia.

Mesajul organizatoarei care încerca să explice că ArtFest Slobozia a deschis ferestre în ziduri, asemenea lui Iona, celui înghițit de pește, m-a întors dramatic într-un trecut foarte recent în care un om nu a mai putut să lupte, așa cum a invitat doamna mărturisitoare a unei boli foarte grave.

Un gând aparte și pentru Cătălina Badea, organizatoare a festivalului alături de Maria. Felicitări, Maria Filipache și Cătălina Badea, pentru arta pe care o creați și o promovați!

LOREDANA STAN