Category Archives: POEZIE

poezii- HELIS

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru poezii- HELIS

mesaj

Nu mai aud versuri pe care eu să le scriu mai departe. Doar zgură se așază pe urechile mele, Doar pâclă pe unde merg Și doar ploaie cu umbrele mari cade din cer, ca într-un tablou pe care-l tot visez. … Citește în continuare →

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru mesaj

”inimă albastră” – Nora Iuga

”vai, cu ce bărbat urât am dansat aseară boleroul toată noaptea l-am privit și am tăcut și în zori mi-am incendiat trusoul ce bărbat urât oh, ce bărbat am legat aseară-ntr-o batistă și pe apa morților l-am dat eu dintre … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru ”inimă albastră” – Nora Iuga

Mircea Cărtărescu – ”Când ai nevoie de dragoste”

”când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste. când trebuie să iubeşti nu eşti iubit. când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate. când eşti nefericit nu are sens să o spui. când vrei să strângi în … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Mircea Cărtărescu – ”Când ai nevoie de dragoste”

”Shakespeare, a doua Biblie a omenirii”

Sonetul LXVI ”Mă uit scârbit la tot, și-aș vrea să mor, Decât să-l văd slăvit pe ticălos, Iar pe sărman de râsul tuturor, Să-l văd tăgăduit pe credincios, Pe vrednicul de cinste oropsit, Și pe femei batjocorite crunt, Pe cel … Citește în continuare →

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru ”Shakespeare, a doua Biblie a omenirii”

dialoguri aseptice

Vă dor articulațiile?- întreabă televizorul. Ea îl privește ochi în ochi și trece mai departe spre mașina de spălat să asculte simfonia culorilor spălate într-un râu atemporal. Nu mai e liniște de mult între atâtea tehnologii contemporane. Nu poți să-ți … Citește în continuare →

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru dialoguri aseptice

poezia vieții

Sub geamul bucătăriei mele stă uneori vocea lui Matei. Iese la o țigară alinătoare și vorbește cu lumea sa interioară. Șoptit, calculează niște procente ale grijilor mundane și tușește mult, cavernos. Sunetele se înalță din îndoirile sale cervicale și urcă … Citește în continuare →

Publicat în FICȚIUNE, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru poezia vieții

TAGORE

I ”Poete, se-apropie seara; îţi încărunţeşte părul Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo? E seară – spunse poetul – şi-ascult, cineva poate strigă din sat, Cu toată ora târzie Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc şi … Citește în continuare →

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru TAGORE

poezii

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru poezii

ură cosmopolită

Și buclele sale mă înjurau doar în engleză, Se încolăceau în jurul privirii mele, Îmi spărgeau globii oculari Și se răsuceau către părțile dorsale ale sentimentelor. Ura lui franțuzească era dintr-o istorie cu un Bonaparte și o Josephine pierduți în … Citește în continuare →

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru ură cosmopolită