Category Archives: POEZIE

Deschide fereastra și bea niște apă Evian. Citește din New York Times cum fiii își uită nevestele prin gări, La coadă la crenvurști. Privește de la pervazul orei de română cum își ascunde marea scoicile uscate la gâtul tău. Așteaptă-l … Citește în continuare →

”Vai, Doamne, cum trec anii, cum trec anii Printre femei pictate de Modigliani Pe care le privim mereu năuci Cît sînt de albe și cît sînt de lungi, Cu sînii fini și coapse fuselate Ce sufletul către iubiri vechi ne … Citește în continuare →

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine unizvor de adâncă tristeţe.Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,înseamnă pentru mine un pas spre moarte.Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, … Citește în continuare →

Eram la mare, tebecişti,Atât de graşi, atât de triştiŞi stam la bar, nebând, fumând,În pielea albă tatuând Durerile şi-apoi plângând:De ce exist, de ce exişti?Femeile cu şoldul gol Şi sufleţelul de nămolTreceau încet, zâmbeau adânc,Aveau poşetă de oblâncŞi-n fiecare mân-un … Citește în continuare →

Când plouă sunt în vacanță sentimentele mele. Dragostea e plecată cu sorcova, iar pe celelalte nu le mai găsesc. Plecată cu gândurile peste hotare, pustie, cu geamurile sparte și ușile vraiște, fără acoperiș, fără horn, ființa mea așteaptă nașterea lumii. … Citește în continuare →

Despre el pot să spun că e imprevizibil, Că împrumută din stări femeieşti, Că te vede geniu sau dobitoc, Că are timp şi pentru prosteşti comentarii Şi pentru elitiste companii. Despre el pot să spun că e făcut să stea … Citește în continuare →

„Iubito, ma gândesc la tineCa un borfaş la ceasul unui lord!Dar se ciocnesc în carnea mea drezineŞi caii au atac de cord. Vezi în oglinzi un sân de-al tăuCu steagul alb înfipt în el?A fost muşcat de-un câine răuŞi sărutat … Citește în continuare →

Aruncă-ți brațele peste dicționarele toate, Just right now, cum scrie pe pieptul tău dramatic. Râzi imberb și frugal, căci clipele tale sunt ascunse în buzunar Și caută în cărți înțelepte cum se trăiește vremea ta. Răsfoiește încet, miroase aroma coaptelor … Citește în continuare →

Între o înmormântare reală și un parastas ficțional e și viață. E un gând dintr-o duminică în care te-am iubit pentru tot nenorocul lumii. Și cu toate astea nu mi-a păsat decât de mirosul pleoapelor tale.