Mirabilissemper's Blog

Un chip blond mă privește

cât pentru toate notele de 10 luate cândva,

într-o vară în care soarele îi albise zilele.

E trist pentru că vara s-a dus,

iar notele din portativ nu mai au decât valoare sentimentală.

E furtunos, e nostalgic și emoticoanele de tristețe îi invadează existența.

Nu mai privește decât înainte, căci imaginea fericirii e doar în spatele ochilor.

E blând ca o dulcinee plecată la plimbare cu mârțoaga lui Don Quijote.

E atât de blond încât nici soarele nu mai are chef să apară în cămăruța ruptă dintr-o amintire cu suflete arse de soare și ploi.

Și așteptăm împreună o primăvară memorabilă ca toate verile.

În dreapta, e o carte, în stânga, curg imagini dintr-o parodie, în față, fotografii și alte cărți. Instantanee vizuale în care îți curge viața. Viața, într-o sâmbătă, în care sunetul picăturilor ce perforează auditiv pervazul e la fel de obsedant ca cel al stropilor ce cad pe butoiul dogit, în proza lui Caragiale. Sâmbetele ai timp să vorbești cu cei care cred că sinonimul lui blajini e blegi, ai timp să diseci evenimentele, nu că în celelalte zile nu te-ai strădui să îți faci loc în preocupările tale și pentru asta, ai timp de feminități și alte sensibilități. Mintea îți zboară acum în toate colțurile sufletului. E timp să-ți întâlnești sufletul. Stafidit, stors și răpus își recapătă o formă onorabilă cu care să se prezinte la întâlniri cu alte suflete. Sâmbetele sunt zile de reconstruit sufletele.

Oboseală pe toate fronturile. Lipsă de chef în ale cărților. Mizantropie latentă. Ironii neînțelese. Drame vechi omniprezente. Explicații infinite. Lungi conversații ale omului cu omul și amândoi oamenii sunt la fel de nelămuriți. Scindarea omului partea I redivivus. Părțile următoare se așteaptă mâine, între zenit și nadir. Mâine or să descalece experții să caute cu lupa în noaptea minții argumente pentru expulzare. Nimeni nu vrea argumente pentru evacuare înainte de termen, toată lumea vrea timp, vrea mult timp, dar unii pot să îți facă timpul cum vor ei. Și ne întoarcem la mâine, marți, între zenit și nadir, între orient și occident, între statuia lui mihai bravu și teii dezgoliți de deasupra băncilor descojite unde se suie niște picioare zvelte pentru că fundurile sunt prea valoroase ca să dea căldură lemnului. E timp de-o noapte pentru căutat lupele potrivite, instrumentele de tortură cele mai ascuțite și mai penetrante în sufletul crud. I se va face dor de fata blondă, frumoasă, cu scris stângaci, dar nu e loc pentru sentimentalisme și pus pe cântar zâmbete și cuvinte albastre ca ochii ei frumoși.

Principiul DO UT DES (îți dau ca să-mi dai) e valabil și în schimbul de like-uri. Apreciezi o postare și după alte criterii decât cele ale valorii sau ale mesajului inteligent. Nu poți să îți arăți aprecierea la întâmplare, ci după ce ai studiat istoricul persoanei în cauză sau dacă a dat like și X, dacă a comentat ceva Y etc.

Trocul cu like-uri e comerțul acestor zile și spune ceva despre stupiditatea unora dintre cei care au abonament la internet.

Dați like-uri cu spor, asta e cartea de vizită a omului cu acces la internet. Înregimentați-vă la cârnatul de popor care apreciază comoditatea, clișeul și modernul.

LA CÂT MAI MULTE LIKE-URI ISTEȚE!

Caracterul omului se vede și după cum știe să-și poarte suferința și după cum știe să piardă. E enervant omul slab, fără merite, dar care vrea să câștige și el ceva, o hârtie, ceva acolo, pe motiv că trebuie încurajat.

Cel care doarme în mediocritate, care pute a neștiință, care băltește în apa suficienței va clama întotdeauna dreptul de a face parte din elite, nevăzând că în jurul său e un mare gol pentru că el e centrul vidului.

Cel care nu știe ce e performanța pentru că nimeni nu l-a învățat și nici nu a putut să se desprindă din fața farfuriei cu clișee și puncte de suspensie inutile va țipa după nițică atenție și te va jigni pentru că nu l-ai privit ca pe un maestru.  Singurul răspuns pentru acești oameni e o tăcere sugestivă cuprinsă în gestul degetului care îl trimite în rândul mediocrilor și al neplăcuților.

Ascultă ”My Kind of Love” și se gândește la câte feluri de iubire există. Nu are degete să numere câte revărsări de sentimente are omul într-o viață. S-a săturat de toată literatura lumii despre iubire, despre filosofia care analizează, caută și face uz de cuvinte frumoase. Prea multe vorbe despre orice de la cei pricepuți către cei care oricum pricep totul. Cine are nevoie să priceapă nu o să audă cuvinte de-amor, ci o să-și consume revărsările în gesturi primare. Mulți specialiști în dicționare ale amorului, multe cuvinte care se pierd în văzduh, înainte să părăsească gurile avizate. Astăzi vede prea multe cuvinte. Calcă pe ele ca pe frunze, ca pe zăpada îngerească menită să rămână pe pământ până la vremea dezghețării sufletelor. Înghețare plăcută, iubiri de toate felurile! Azi e vremea înghețului amoros.

Unii oameni nu au darul înțelegerii, nu pot să privească în profunzime lucrurile, se plictisesc să analizeze lucrurile și preferă să își facă rapid o părere și cu asta să rămână. Și atunci tu trebuie să le explici, să le desenezi ce reprezinți în viața lor, ce rol ai avut, ce cauți și de ce le vrei binele cu orice chip. Le desenezi din cuvinte iscusite, le trasezi conturul existenței voastre, le hașurezi punctele comune și le colorezi în roșu diferențele dintre voi. Dacă nici atunci nu înțelege, îl rogi pe doamne, doamne să îi arate el, să îi deseneze dacă întâlnirea voastră umană a fost una benefică, miraculoasă sau banală. Și toate desenele lumii i se vor întoarce la picioare ca să înțeleagă nerecunoscătorul ceva și să facă și el niște mâzgălituri prin care să marcheze trecerea pe pământ a celui care a primit lecția înțelegerii și a recunoștinței.

Două lucruri au rămas înregistrate pentru această dată din calendar, în jurnalul meu selectiv și profund subiectiv: urarea originală, adresată mie, de a avea parte în noul an de oameni buni și un eveniment de viață nefericit petrecut în familia unei tinere dragi. Între cele două evenimente se desfășoară viața care depinde și de alegerile noastre, dar și de întâmplările ce ne transformă, de multe ori,  în martori neputincioși ai propriei existențe.

E o artă să atragi în preajma ta doar ființe care să te merite, e o binecuvântare să poți să alungi urâtul și răul, dar e nedrept  să primești  lecția neputinței speței umane când de-abia ai început să ridici ochii spre cer și să înțelegi ce se întâmplă în jurul tău.

Sărbătorile sunt despre familie și alți oameni cu care ne-am întâlnit pe parcursul călătoriei noastre prin viață. Suntem împliniți dacă avem bucate înainte-ne, dacă respectăm tradițiile (pe care, unele dintre ele, chiar noi le-am creat), dacă toți ai noștri sunt bine, iar cei plecați în ceruri sunt în gândurile noastre. Suntem încântați când cineva drag și-a amintit de noi. Suntem fericiți când urări originale ne emoționează sufletul secătuit de cuvinte balsam. Suntem și pustiiți când am vrea să auzim anumite cuvinte, de la anumiți oameni. Nu se schimbă nici ordinea planetelor, nu se face nici gaură în cer, dar se deschide o mică cicatrice pe care o vor astupa în timp alte vorbe și alți oameni. Căci Sărbătorile sunt despre oameni și cu oameni mai răi sau mai buni, așa cum îi merităm. Pe unii îi alegem, alții ne aleg ei. Împreună, mai răi sau mai buni  călătorim prin viață chiar și în vreme de SĂRBĂTOARE.