Category Archives: POEZIE

poeți

Publicat pe ianuarie 20, 2019 de mirabilissemper

Doamne, câți poeți pe metru pătrat! Parcă lumea și-a pus cupole argintii și arată ca o femeie cu diamante la urechi. Câtă poezie pe străzile pe unde calc! Frunze putrede și spinări de câini ca niște bidivii înaripați. Câte metafore … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru poeți

life real (inversiunea naște cacofonie)

Publicat pe ianuarie 16, 2019 de mirabilissemper

ar fi trebuit să scriu despre oameni, despre bătrâni singuri și mame copilăroase, despre flori cu nume de pianiste și muguri ca certitudini ale frumuseții, despre brazi uciși pe parchet și aruncați în cutii mizere, în grote improvizate până la … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, CHESTII, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru life real (inversiunea naște cacofonie)

”Către Eminescu” de Nichita Stănescu

Publicat pe ianuarie 13, 2019 de mirabilissemper

Tu n-ai murit pentru că eu sunt trupul tău care vorbește cu vorbele tale Când drag îmi este mie pe lumea asta cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău, Mihai, dacă-ai ști cât de tare îmi lipsești ca și … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru ”Către Eminescu” de Nichita Stănescu

îngeri iubiți și nesuferiți

Publicat pe ianuarie 9, 2019 de mirabilissemper

Zilele astea, poeta Nora Iuga a împlinit 88 de ani. De Crăciun, poetul Emil Brumaru împlinise 80 de ani. Între timp, acesta a murit, prilej de exerciții literare, transformate prea repede în clișee. Sintagma ”rezervația de îngeri”, asociată de poet … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru îngeri iubiți și nesuferiți

Mă atîrn de un creion şi-o coală de hîrtie de Emil Brumaru

Publicat pe ianuarie 6, 2019 de mirabilissemper

„Iubite şi stimate domnule Lucian Raicu, Sînt zile, ca asta în faţa mea, în care nu aş mai vrea să mă trezesc din somn. Din cînd în cînd, rupturi adînci în suflet, alunecări imprevizibile de spaime, de sentimente, prăbuşiri totale … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, evenimente, Personalități, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Mă atîrn de un creion şi-o coală de hîrtie de Emil Brumaru

După bacanale

Publicat pe ianuarie 1, 2019 de mirabilissemper

  După bacanale oraşul pare mort. Gheaţa s-a scurs din pocale direct pe trotuare. Stele nu mai sunt, le-au prins toate femeile în rochii. Cerul e perforat de atâtea priviri. Au plecat pe la casele lor visele. Ţapii au fost … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru După bacanale

Din corespondența lui Emil Brumaru

Publicat pe decembrie 24, 2018 de mirabilissemper

”Dragă Cezar Ivănescu, M-ai întrebat odată, prin 1968, de ce sunt atât de trist. Ce ţi-aş fi putut răspunde? Mereu e ceva neîmplinit, mereu e ceva pierdut, pierdut. Dar voiam să-ţi mulţumesc, să mă închin împreună cu tine. Mai întâi, … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, Personalități, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Din corespondența lui Emil Brumaru

Niciodată toamna… TUDOR ARGHEZI

Publicat pe octombrie 21, 2018 de mirabilissemper

”Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid aşternut e şesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca nişte urcioare Cu vin îngroşat în fundul lor de lut, Stau în ţărmu-albastru-al rîului de soare, … Citește în continuare →

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Niciodată toamna… TUDOR ARGHEZI

Începi să nu faci parte din lumea bună

Publicat pe octombrie 13, 2018 de mirabilissemper

Începi să nu faci parte din lumea bună Când lumina se răsfrânge auriu în altă parte, Când toate cuvintele sunt proprietatea altora, Când toate mâinile vor să atingă mirosurile altora. Când anonimitatea e a doua ta natură Și frunzele pe … Citește în continuare →

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Începi să nu faci parte din lumea bună

Începi să fii cel mai trist om din lume

Publicat pe octombrie 11, 2018 de mirabilissemper

Începi să fii cel mai trist om din lume Când rostul tău e contabilitate seacă: Câte virgule s-au spălat frumos unde trebuie, Câte zâmbete ai întins la soare, Câte libertăți ai scos din cutii; Când viața ta are prea multe … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Începi să fii cel mai trist om din lume