„frumuseți și prețuri noi”

Azi, genele ei umbreau pământul, fundalul sonor al focului dintr-un şemineu digital zburătăcea gândurile, IA-ul era tot mai proastă în temele învățăceilor, brazi de toate felurile, și albi, și schilodiți, și falnici începeau să facă parte din rutina școlărească. Fete adorau să se rujeze la vedere, lapona și regele fuseseră goniți din incintă pentru că povestea nunții ratate începuse deja. Temperaturi în divorț între înăuntru și afară, suflete în armonie cu ele și cu nimeni, râsete necontrolate. Intelectual, nu s-au iscat prea multe „frumuseți și prețuri noi”, vorba argheziană.

Publicat în JURNAL | Comentariile sunt dezactivate pentru „frumuseți și prețuri noi”

„soy el fuego que arde tu piel”

Ciorile dimineață adăstau voioase într-un copac, deasupra capetelor umane, și îngrijora doar căderea unei „binecuvântări” de la dânsele. Acum, o melodie superbă a lui Rodrigo Amarante, cu foc și alte nebunii. De-a lungul zilei, foc și apă într-un sfârșit de nuvelă, alienări și căutări pe afară și înăuntrul ficțiunii. Costume, tricouri negre și pestrițe, priviri blonde, teme la alte școli de gândire, de care cine știe ce se va alege, la ordinea zilei, energie irosită, șaluri cu printuri animaliere, dar și cercei impozanți, somn puțin și melci la gât. Pe seară, 10 grade, în vreme ce în alte geografii e iarnă de-a binelea. Viorile sună bine în coloana sonoră din „Nașul”. Lara și Mara sunt bine. Luana a rămas cea mai drăguță fată.

Publicat în JURNAL | Comentariile sunt dezactivate pentru „soy el fuego que arde tu piel”

aer intelectual

Eroul acestei zile a fost tânărul care a privit ceasul, numărând clipele filosofic, printre replici demne de un IQ măreț. A fost rutinieră existența într-o incintă amorfă, cu suflete zgribulite, cu treninguri mai verzi decât imașurile austriece, cu voci cristaline pe fundal și cu licori cofeinizate, privite ca pe un far călăuzitor. Splendidă conștientizarea greșelilor, divină atingerea mâinii răcoroase a fetei cu vocea alintătoare, cuvintele scoase magistral dintr-un dicționar uman și nicio vorbă de bine de la adulți care respiră un aer intelectual.

Publicat în JURNAL | Comentariile sunt dezactivate pentru aer intelectual

„Animus”, nr.27, anul şcolar 2024-2025

Cel mai recent număr al revistei Colegiului Național „Mihai Viteazul” din Slobozia

Publicat în CĂRȚI | Comentariile sunt dezactivate pentru „Animus”, nr.27, anul şcolar 2024-2025

Peștii banană, săracii!

Toamnă cu miros vag de iarnă. A fost timp azi de străbătut aerul pâclos, de privit ciorile scormonitoare prin frunze, de cerut explicații tardive, de încântat la filmul cu splendori în iarbă. Tinerii au devenit mai nemuritori (scuzați impardonabilul comparativ) decât erau, bătrânii, mai fragili decât oricând. S-a alergat către red cake-uri, s-a așteptat de prisos un mesager, s-a încercat conectarea cu o carte despre Borges, nu s-a reușit decât un drum către un easy box de unde s-a recuperat ultimul trandafir din shanghai. Se fac baluri, se regretă absența de la acestea, nu de la teste, se fumează în draci, iar aerul miroase și tabagic. A ieșit o bună simetrie, de care nu mai are chef nimeni. Zgomote fotbalistice invadează arealul. Amintirea revelației juvenile că romanul lui Salinger seamănă cu Dl. Goe face parte din bilanțul prezent. Peștii banană, săracii!

Publicat în JURNAL | Comentariile sunt dezactivate pentru Peștii banană, săracii!

”The Perks of Being a Wallflower”/ „Jurnalul unui adolescent timid” de Stephen Chbosky

Prima carte propusă la Cercul de lectură „Animus” a fost romanul de debut al scriitorului american Stephen Chbosky, ”The Perks of Being a Wallflower”, care a împlinit anul acesta un sfert de secol de la apariție. Scriitorul s-a născut în 25 ianuarie 1970, în Pittsburgh, Pennsylvania, este scriitor, scenarist și regizor. A studiat la University of Southern California, unde a obținut o diplomă în scenaristică. Și-a început cariera în lumea filmului și a literaturii, scriind scenarii și lucrând la proiecte de televiziune. În 2012, Chbosky a regizat adaptarea cinematografică a romanului, avându-i în distribuție pe Logan Lerman, Emma Watson și Ezra Miller.

Procesul scrierii acestui roman a început când autorul avea 26 de ani, lucrarea fiind desăvârșită doi ani mai târziu. De asemenea, autorul mărturisea într-un interviu că a primit multe scrisori de la cititori care îi erau recunoscători pentru salvarea pe care le-a adus-o acest roman, influențându-i în luarea unor decizii vitale, așa cum a făcut și personajul principal, Charlie. Scriitorul chiar a citit în cadrul unei emisiuni televizate o scrisoare emoționantă de la o adolescentă căreia ”The Perks of Being a Wallflower” îi redase speranța și dorința de a lupta pentru fericire. Stephen Chbosky remarca puterea acestei opere literare de a ajunge la sufletele atâtor cititori: “To me, it’s all about the next kid. It literally is a matter of life and death and to take it that seriously.” („Pentru mine, totul se rezumă la următorul copil. Este literalmente o chestiune de viață și de moarte și trebuie tratată cu toată seriozitatea.”)

Titlul original al romanului, în traducere literală, se referea la „avantajele de a fi o floare de perete”, traducerea exactă a cuvântului „Wallflower” în limba română fiind dificilă, deoarece nu există o construcție echivalentă. Știm că termenul se referă la o persoană timidă, care stă pe margine și observă, nevrând să fie în centrul atenției. Titlul românesc al cărții lui Chbosky, „Jurnalul unui adolescent timid” așază cartea în descendența romanului lui Mircea Eliade, scris în 1924-1925 și publicat abia în 1989. Două cărți reprezentative pentru tema adolescenței, „documente exemplare” ale acestei vârste, care tratează cu sinceritate, fără ostentații stilistice, problematica specifică acestei etape: condiția tânărului care este diferit de semeni, dorința de integrare, de autocunoaștere etc. Cartea lui Chbosky conține trimiteri la realitatea anilor ’90, romanul lui Eliade descrie indirect societatea interbelică, ambele propunând prototipuri de adolescenți tipici, cu trăiri specifice, dincolo de contextul epocii. Problematica romanelor este universal valabilă, propunând teme legate de identitate, sinucidere, prietenie, relația cu școala, relația cu profesorii și părinții.

Romanul american nu este un jurnal, dar adoptă convenția scriiturii moderne, a autenticității, fiind alcătuit din scrisorile trimise de Charlie, protagonistul ficțiunii, unui prieten fără nume, individualizat printr-o situație de viață, care are calitatea de a fi un receptor tăcut, pasiv, de la care nu se așteaptă niciun feedback: „Doar am nevoie să știu că cineva acolo ascultă și înțelege[…]” Charlie este elev în clasa a IX-a, este marcat la începutul cărții de sinuciderea celui mai bun prieten, are crize de anxietate și plânge mult, face tratament psihiatric, se bucură de sprijinul familiei sale, nu are prieteni și încearcă să se adapteze la o lume dură, cu reguli greu de înțeles, în care a fi sensibil, a fi diferit sunt etichete care condamnă la umilințe și multiple forme de violență.

Charlie scrie prima scrisoare în 25 august 1991 și o încheie pe ultima în 23 august 1992. Un an în care acesta încearcă să supraviețuiască morții prietenului său și a mătușii Helen, dar și să înțeleagă cauzele profunde ale depresiei sale, cu ajutorul prietenilor Patrick și Sam, a profesorului Bill, a fratelui și a surorii sale, a părinților, a cărților și a muzicii.

Anii ’90 reprezintă o etapă în care tehnologia digitală abia începea să își facă simțită prezența, în care tinerii nu se imersau în rețele sociale, în lumea virtuală, în general, și puneau preț pe interacțiuni sociale, „participau” la viață (reproșul și sfatul dat de profesorul de engleză adolescentului Charlie.) Petrecerile, sportul, lecturile, școala sunt activitățile cotidiene ale acestor tineri, personaje interesante, cu comportamente mai mult sau mai puțin imorale, neînțeleși, abuzați, în căutarea identității sexuale, a sinelui.

Charlie experimentează „botezul” unei petreceri la care se consumă droguri, alcool, caută motive pentru a trăi, se îndrăgostește de Sam, trece printr-o relație cu o fată mult prea intruzivă, își consolidează prietenia cu sora sa, cu prietenul Patrick, ajutându-i pe amândoi în situații dificile (avortul surorii sale și despărțirea lui Patrick de iubitul său), dar apropiindu-se și de fratele sportiv.

Acțiunea cărții este proiectată pe fundalul imaginii societății americane. Indirect, transpar aspecte legate de sistemul de învățământ, viață cotidiană etc. Descrierea tradițiilor unei societăți consumeriste: Thanksgiving Day, Secret Santa, Crăciunul, balul de absolvire al liceenilor etc. sunt realist descrise, într-un limbaj accesibil (ca din perspectiva unui adolescent de 15-16 ani).

Profesorul îi propune lui Charlie ca teme suplimentare să citească cărți importante, adolescentul introvertit făcând o pasiune pentru „De veghe în lanul de secară”. Adolescentul timid este definit și de adorația pentru hitul „Asleep” ca și plăcerea de se simți „infinitul” alături de prietenii săi.

Protagonistul are o candoare care îl individualizează, nu știe să mintă, „paradisurile artificiale” fiind un substitut pasager pentru neîmplinirile vieții. Poezia pe care i-o citește Charlie lui Patrick, un „bilet de adio al unui băiat care-și luase zilele” este manifestul unei generații de copii neînțeleși, este strigătul de revoltă al celor care nu mai pot să vadă speranța intrând în viața lor.

Valoarea educativă a cărții rezidă în pledoaria pentru prietenie și toleranță, iar titlurile de cărți pe care tinerii cititori le pot descoperi pe tot parcursul romanului, ca și playlistul generos pe care îl ascultă personajele oferă o modalitate neconvențională și agreabilă de educație culturală, intelectuală.

”The Perks of Being a Wallflower”/„Jurnalul unui adolescent timid” de Stephen Chbosky s-a clasicizat, devenind un roman cult, îndeosebi în literatura americană, tratând teme întunecate și apăsătoare, dar cu un mesaj optimist, al încrederii în viață: „dacă asta va fi ultima mea scrisoare, te rog să mă crezi că lucrurile stau bine în ceea ce mă privește și chiar dacă n-ar fi așa, vor sta bine cât de curând.”

prof. Loredana Stan

Publicat în CĂRȚI, RECENZII | Comentariile sunt dezactivate pentru ”The Perks of Being a Wallflower”/ „Jurnalul unui adolescent timid” de Stephen Chbosky

scrie ca să nu uiți

Ziua de sâmbătă a fost dedicată unui drum de 1000 și mai bine de km, o călătorie mult așteptată. A fost timp de privit frumusețile de peste tot, de pipăit cerul și norii, de exersat abilități de comunicare. Seara, la noua destinație, s-a mâncat salată Caesar reinterpretată, într-un local drăguț, cunoscut, în care în loc de program artistic s-a privit cu mirare la un șoricel argintiu ce părea scăpat dintr-un mediu controlat și alerga nestingherit. S-a atras atenția chelnerului care a zâmbit tâmp. Apoi strada a arătat două făpturi înveșmântate în straiele specifice femeilor musulmane, privind lumea prin o fantă subțire, una dintre ele alegând să meargă cu o trotinetă electrică. Duminica a fost dedicată parcurilor mai frumoase ca oricând toamna şi picturilor românului Ghenie, vecin de expoziţie cu Marc Chagall. O nouă săptămână a început pe drumuri rutiere spectaculoase, în căutarea frumoșilor Alpi, în locuri sufocant de turistice, dar și departe de lumea avidă de imagini instamagrabile. Marți s-a trecut pragul Muzeului Freud și al Muzeului Mobilei. Psihanalistul nu era acasă, dar se simțea prezența lui în obiectele care însuflețeau spațiul: geanta de medic, ochelarii, cărțile și scrisorile sale, colecția de antichități. Muzeul Mobilei a oferit o viziune asupra modului în care luxul și estetica au evoluat de-a lungul timpului. S-au admirat aici o colecție remarcabilă de mobilier imperial, dar și decorurile folosite în filmele despre împărăteasa Sisi. Miercuri, alte parcuri, alte palate și un Parlament în care puteai intra direct de pe stradă, fără nicio programare. O româncă drăguță, din serviciul de securitate, a înlesnit comunicarea într-un mediu oficial, dar extrem de prietenos, menit să familiarizeze cetățenii cu istoria acestei instituții. Călătoria cu mijloacele de transport în comun a oferit pe lângă experiențe minunate și emoții cumplite, asistând la accidentul nefericit al unor teribiliști „surferi de metrou”. Joi s-a ajuns în alt oraș european, înnobilat de aceeași toamnă frumoasă. Plimbările pe malul Dunării, traversarea podurilor emblematice ale orașului, turismul ecumenic, restaurantele și cafenele romantice au fost punctele forte ale trecerii prin acest spațiu (pentru a treia oară), vreme de două zile. Nu pot fi uitate diversitatea umană, mulțimea de asiatici, mirosul frumos al bulevardului opulent, imaginea domnului cu aspect de lord englez, care citea un ziar la micul dejun, mesajul „Fără regrete” de pe tricoul românului aflat în restaurantul hotelului, ploaia de frunze, lumina de miere a acestor zile. S-au scris acestea spre aducerea aminte a unor zile frumoase.

Publicat în JURNAL | Comentariile sunt dezactivate pentru scrie ca să nu uiți

între sfârșit și început

S-au dus şapte săptămâni ca o bătaie de aripi a unui ciori curioase. E cald şi bine în bârlogul sufletului. Multe introspecţii generate de alte bătăi… de cap. Ochelari kinky și termosuri ca niște biberoane în mâinile unora care încercă să spargă bariere, dar se întorc la porțile începuturilor. La anul, pe vremea asta, își vor dori să fie tot aici, în culcușul originar și se vor plânge de prea multe lucruri. Între timp, se așteaptă și se speră. Noapte bună!

Publicat în JURNAL | Comentariile sunt dezactivate pentru între sfârșit și început

nada

Nimic notabil. Aceleaşi vaiete, răceli şi tuse, cafele băute sfidător şi încercări de a fenta orele. Altă lume se pregăteşte de Sărbători. Pune murături şi se gândeşte la momentul deschiderii borcanelor magice. Două grade dimineaţa, premoniţii sumbre, transmise şi credulilor, gânduri la mare, planuri pentru depărtări. 35 de like-uri pentru o poză cu tinerețe. 7 săptămâni de încrâncenări și scrâșnete vor trece. Peste toate se vor așterne pânze de păianjen și frunze. Pa!

Publicat în JURNAL | Comentariile sunt dezactivate pentru nada

#jurnal

Vibrațiile acestei zilei au început cu ciorile așezate pe firele aeriene, proiectate pe un cer senin, cu puștiul care mergea la școală pe bicicletă, cu un Goe drăguț care dorea să vină mai repede autobuzul. Apoi vibe-urile au pornit de la niște omuleți care nu aveau chef de „Totul” Anei Blandiana și de nimic, decât să se imerseze în telefoane. De la veterani ignore, de la boboci ceva dorință de afirmare și uitare bătrânească. Ziua s-a încheiat pe tonuri înalte, cu fete cu zâmbete de Gioconde, băieți desenatori de bilețele cu inimi pentru un scriitor, dar și cu adolescenți imprevizibili și atât de curioși încât să fie aproape să-ți intre în suflet cu o ușă. Între timp, orășelul e cuprins de setea de cultură, fiind bătaie pe locuri la întâlnirea cu o scriitoare cunoscută. Din nou se așteaptă schimbarea vremii în vinerea reeditată cu o zi înainte, grație unui somn anulator de memorie. Chitare și viori acum, și multe frunze!

Publicat în JURNAL | Comentariile sunt dezactivate pentru #jurnal