De la FILIT Iași-2021

Prezent la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, scriitorul portughez José Luís Peixoto, autor a 16 romane, muzician, crede că social media este moartea expresivității. Trăiește doar din scris și până la jumătatea lunii noiembrie se află la Timișoara, unde a obținut o rezidență literară acordată de librăria ”La Două Bufnițe”, împreună cu Marius Chivu, Florin Iaru și o scriitoare croată. Este cel mai tatuat dintre literați, pe unul dintre brațe are scris Yoknapatawpha, numele inventat de Faulkner. Din literatura română i-a citit pe Eliade, Ionesco și Cioran. Iată care este relația sa cu scrisul:

”În mod obișnuit, înainte să mă apuc de scris, știu în mare măsură ce o să scriu. De puține ori mă surprind pe mine însumi, în timpul scrierii. Aud mulți scriitori că spun: ”personajele au căpătat viață și s-au dezvoltat de la sine putere”, dar mie nu s-a întâmplat niciodată. Eu nu le permit, le țin în lesă. Exagerez un pic, desigur, dar ce vreau să spun este că înainte să pun primul cuvânt pe foaie trebuie să știu deja ce am de spus. Acel moment este cel mai important pentru mine: primul cuvânt. Scrisul, în cazul meu, se întâmplă mai mult înainte decât atunci când scriu, și în timpul acela în care nu creez sunt mai bucuros, fiindcă atâta vreme cât nu l-am scris, acel text poate să fie totul. În momentul în care am pus un cuvânt pe hârtie, nu mai poate fi totul și pe măsură ce adaug cuvinte, el devine din ce în ce mai constrâns. Uneori cred că oamenii au o impresie greșită despre ce înseamnă scrisul. Mulți spun că una dintre principalele caracteristici pe care trebuie să le ai ca să scrii este imaginația. Pentru mine, ceea ce urmează să se întâmple este rezultatul unui raționament, ca o ecuație.”

Publicat în evenimente | Comentariile sunt dezactivate pentru De la FILIT Iași-2021

nici poezii, nici muzici…

Țipă salvările și mașinile în drum spre cimitir. Orașe sub asediu. Bacovia fără ficțiune. Frunze care cad ca niște ghiulele pe covoare ale morții. Dispoziția melancolică inerentă acestui anotimp nu mai face parte din ritualul romanticului care ar mai vrea să prelungească vara și să fugă de iarna care e pe aproape. Dispoziția nevrozei și a anxietății și doar anotimpul morții cu saloane de spital pline sunt singurele constante. Nimic de negociat. Niciun alint romantic, nici poezii, nici muzici…. Bate la ușă apocalipsa.

Publicat în ale vieții, CHESTII | Comentariile sunt dezactivate pentru nici poezii, nici muzici…

niște virgule

Mă cert pe virgule și paranteze.

Pornesc războaie pentru diateze.

Atâtea rime bete și cuvinte surde

Și fluturi morți, descarcerați din palme,

Atâta energie stoarsă pentru semne și cerneluri!

Cui îi mai pasă de strigăte și violeturi?

Loredana Stan

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru niște virgule

VOCABULE

bavardáj s.n. (psih.) Hiperactivitate verbală, lipsită de consistență în ce privește conținutul de idei și informații; vorbărie, flecăreală, trăncăneală. • /<fr. bavardage.

bavárd, –ă adj. (despre oameni1 Care este vorbăreț, limbut. 2 Care este indiscret. • pl. –zi, –de. /<fr. bavard.

Publicat în limba română | Comentariile sunt dezactivate pentru VOCABULE

DANS de Nicolae Labiș

Toamna-mi îneacă sufletul în fum…
Toamna-mi poartă-n suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,
Tragică beţie, moale legănare…

Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi.
Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fără nici o şoaptă. Numai să-mi întinzi
Braţele de aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri.
Câtă deznădejde paşii noştri mână!
Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,
Ca un vânt ce-nvîrte uşa din ţâţână…

Mâine dimineaţă o să fim străini,
Vei privi tăcută mâine dimineaţă
Cum prin descărnate tufe, în grădini,
Se rotesc fuioare veştede de ceaţă…

Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu,
Când mi-am plâns iubirea destrămată-n toamnă,
Şi-ai să-asculţi cum cornul vântului mereu
Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.

Pe când eu voi trece sub castani roşcaţi,
Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,
Şi-or să mi se stingă paşii cadenţaţi –
În nisip, scrîşnită, laşă remuşcare…

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru DANS de Nicolae Labiș

de pe rețele

”Azi, de ziua noastră, să vă spun eu ce înseamnă să fii profesor adevărat. Sunt pe 19 grupri de whatsapp – ale fiecărei clase, ale profesorilor, ale educatoarelor etc. De obicei, mesajele intră la fiecare 2 minute. Măcar pe unul din grupuri. E mereu ceva de spus, de semnalat. Am gâtul țeapăn şi am făcut şi o măreață guşă, de la ținut capul aplecat în telefon. Îmi sare inima la fiecare 2 minute. Vibrațiile sunt on and on. Adrenalină şi dependențe mai ceva ca la rock staruri. Aseară, când s-a oprit whatsappu’, am fost cea mai uşoară ființă din lume. Azi, în mod special, îmi sare inima de câteva ori pe minut. Că s-au gândit cu toții să dea un sincer lamulțean acolo. Asta înseamnă să fii profesor adevărat! 😁” OANA MORARU, Owner and Founder Helikon Hub Educațional pentru România

Publicat în ale vieții, CHESTII | Comentariile sunt dezactivate pentru de pe rețele

CAFEUA DE DIMINEAȚĂ de Jacques Prevert

El şi-a pus cafeaua

liniştit în ceaşcă,

laptele l-a pus

în ceaşca de cafea,

zahărul l-a pus

în cafeaua cu lapte

şi cu linguriţa

l-a amestecat.

a băut cafeaua,

ceaşca a lăsat

fără să-mi vorbească.

a scos o ţigară,

a fumat tăcut,

s-a jucat cu fumul

– cercuri a făcut –

a pus, calm,

tot scrumul

într-o scrumieră

fără să-mi vorbească.

fără să mă privească.

şi s-a ridicat,

şi-a pus pălăria

cu un gest distrat,

şi-a luat pe umeri

mantaua de ploaie,

pentru că ploua,

apoi a plecat.

a plecat în ploaie

fără să-mi vorbească.

fără să mă privească.

(şi atunci mi-am strâns

fruntea grea în palme

şi am plâns…

am plâns…)

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru CAFEUA DE DIMINEAȚĂ de Jacques Prevert

panseuri

Ce mișto sunt oamenii care își citează propria operă. Cred că se iubesc atât de mult, încât își vorbesc cu dumneavoastră.

Artistul Murivale e la fel de savuros. Într-un drum de întoarcere de la Art Safari, cu bulgării de fericire ascunși într-un sac menajer, transmite de la fața locului, de pe Lipscani. Face inventarul magazinelor care au tras obloanele, descrie admirativ Hanul cu Tei și încheie apoteotic, așa cum numai el știe: ”Trăiască republica!”

Publicat în ale vieții, CHESTII | Comentariile sunt dezactivate pentru panseuri

Regina de Pablo Neruda

Te-am făcut regină
Există mai mari, mai mari decât tine
Există mai pure, mai pure decât tine
Există mai frumoase, mai frumoase decât tine
Totuşi, tu eşti regina.

Când mergi pe stradă,
nimeni nu te recunoaşte.
Nimeni nu-ţi vede coroana de cristal,
nimeni nu priveşte
covorul de aur roşu
pe care îl calcă fiecare pas al tău,
covorul care nici nu există.

Şi când apari,toate râurile se ridică în corpul meu
vuind,se mişcă
clopotele în cer,
şi un imn umple lumea.

Numai tu şi cu mine,
numai tu şi cu mine, iubirea mea,
îl auzim sunând.

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Regina de Pablo Neruda

Caiete

El mă privește doar în caiete

Proaspete, respirate și neiubite.

E multă liniște pe chipul său din afara măștii.

E je m’en fiche ca la carte,

Și parfum de puțină ură.

Aseptic vorbim despre basme preacitite

Și despre cai buni de plecat în călătorii.

E timpul să plecăm din ficțiune.

La munte gândesc fetele unduite pe bănci.

Începe toamna,

Cresc frunze în toate caietele.

Loredana Stan

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Caiete