Varianta „civilă” a lui Tănase Vasilescu Lumânăraru, analfabetul care își ascundea ignoranța spunând că nu are ochelarii la el, se aciuase zilele trecute la coadă la un centru de analize medicale. Vânjos, dornic să ajungă mai repede la ghișeu, și-a luat avânt și a cerut să i se dea ceea ce îi trebuia. Tot aplombul său a dispărut când a fost pus să scrie câteva rânduri și să semneze. A înghițit în sec, a invocat neputința oftalmologică, cele de la ghișeu au zâmbit cu subînțeles, cineva a găsit cu cale să scrie cuvintele cerute, vajnicul bărbățel a semnat, a mai cerut niște lămuriri și s-a volatilizat, nelăsând în urmă decât dâra tupeului.

Generația 2026 de absolvenți ai clasei a XII-a și-a încheiat cursurile. Festivitățile dedicate acestui eveniment sunt din ce în ce mai pompoase, colorate, asortate. Defulări, poze, claxoane, laude, recunoștință și promisiuni frumoase. Libertate este numele tău, copile, care ai trecut pragul școlii pentru ultima dată, în calitate de elev. Legături invizibile vor dăinui, chiar dacă mizanscena a arătat altceva. Va rămâne un efort comun de a trece puntea succesului, nu va fi uitat băiatul care păzea intrarea profului în incintă, nu vor fi trecuți cu vederea nici tinerii care se uitau evlavioși la tabla inteligentă. Gaudeamus igitur!