Cât timp înfloresc lămâii de Zoulfa Katouh a apărut în 2023, la Editura Bookzone, și face parte din colecția „Biblioteca lui Morar”, realizatorul de emisiuni radio și de podcasturi apreciind cartea pentru că invită la empatie și reflecție asupra condiției umane. Romanul a avut parte de o imensă mediatizare și interesul față de acesta nu a scăzut, datorită recomandărilor și entuziasmului cititorilor. Rețelele sociale îl promovează asiduu, iar anul acesta, la Bookfest, s-a lansat un alt volum al autoarei, „Marea m-ar picta în albastru”.

Zoulfa Katouh s-a născut în 1994, în Canada, are origini siriene și trăiește în Elveția, profesând în domeniul farmaceutic. Viața autoarei s-a schimbat radical după apariția volumului de debut, Cât timp înfloresc lămâii. Într-un interviu acordat cu ocazia sosirii în țara noastră, scriitoarea își exprima uimirea că ”Lemon Trees” are un public atât de numeros, simțindu-se recunoscătoare pentru acest lucru.

Despre geneza cărții, Zoulfa Katouh a mărturisit că a vrut să o scrie ca pe o poveste, deoarece constatase că nu există niciun autor sirian din generația tânără, în SUA și Marea Britanie: „Am vrut să o scriu pentru adolescenți, […] deoarece școlile arată acum foarte diferit. Sunt oameni din întreaga lume, de exemplu, în Germania, unde au venit mulți refugiați sirieni[…] Așa că am vrut să creez empatie în rândul tinerilor, dar a trecut dincolo de adolescenți, acum oameni de toate vârstele citesc romanul, identificându-se cu povestea.[…]Am vrut să pun niște lucruri magice în ea: o poveste de dragoste, am vrut să arăt diferite tipuri de emoții prin care poate trece o persoană. […] A fost o onoare să pot împărtăși această carte cu lumea.”

Romanul a fost rescris de patru ori, autoarea modificându-i finalul și titlul (“By the Time You Read This, I’ll Be Dead”). Titlul inițial, ușor morbid, conținea ideea morții și a suferinței, cartea exacerbând latura întunecată a existenței, punând accent pe traumă. Editorii și cei apropiați autoarei ,care au citit varianta inițială, au respins această formă a romanului, căutarea titlului presupunând un efort colectiv. Autoarea a conștientizat importanța speranței, faptul că oamenii sunt mai mult decât durere și tristețe și a modificat mesajul cărții, devenind mult mai credibil, cu lumini și umbre, cu încredere în viitor: „Moartea n-are culoare. Nici suferința. Dar mai există și altele pe lume. Iar Siria nu este doar moarte și suferință. Pe vremuri, Siria era miezul lumii. Aici s-au făcut descoperiri și invenții, s-a construit lumea. Istoria noastră e în palatul Al-Zahrawi, în moscheile noastre, în pământul nostru.”

Chiar și coperta cărții este ilustrată în această notă a speranței, cu imaginea unei moschei a cărei formă trimite la simbolul central al cărții, lămâia. Titlul romanului are legătură cu o creație despre Siria a poetului național Nizar Qabbani. Versul „Fiecare arbore de lămâi va da rod și din fructul său alt lămâi se va naște, dăinuind, astfel, pe vecie.” este arborat la mișcările de protest care au loc în orașul Homs, unde se petrece acțiunea romanului. Astfel, cartea are o puternică amprentă patriotică, cei doi tineri, Salama și Kenan, punând mai presus de orice valorile familiei și ale țării, conștientizând, când părăsesc pământul natal, că se confundă cu Siria și că vor duce cu ei, valorile acestui pământ sacru. Imaginea acestor arbori de lămâi este un simbol al continuității, al încrederii în valorile binelui.

Este o carte despre Revoluția din Siria începută în 2011, despre iubire, prietenie, speranță. Problematica generoasă a volumului, cu un impact deosebit în rândul cititorilor, este cunoscută în literatura universală. Autori precum Khaled Hosseini, Veera Hiranandani, Narine Abgarian, Delphine Minoui, Marjane Satrapi, Ruta Sepetys etc. au explorat influența războiului și a dictaturilor asupra vieții oamenilor obișnuiți. În cărțile acestora, evenimentele istorice sunt prezentate prin intermediul unor destine individuale și a experiențelor personale, mesajul este profund, stilul este original, impresionând și prin arta scrierii narațiunilor.

Cât timp înfloresc lămâii nu are o miză estetică, este o poveste narată frumos, creează emoție, reconstituie imaginea unui spațiu geografic, cu tradiții și obiceiuri din cultura poporului sirian, dobândind la sfârșit accentele unui roman de acțiune, ale unei cărți a supraviețuirii.

Romanul este construit sub forma unei confesiuni, narate de către Salama Kassab, tânăra de 18 ani, care a studiat un an la Facultatea de Farmacie și este nevoită să îndeplinească în vreme de război, atribuțiile unui chirurg. Universul ei se restrânge la spital, trăind un conflict între dorința de a părăsi țara și datoria față de cei rămași acasă. Pe fundalul ororilor războiului, cărora le cad victime copiii, este proiectată iubirea ei pentru Kenan, tânărul ilustrator, cei doi evadând din realitatea terifiantă în lumea filmelor Studioului Ghibli, comparându-și povestea de dragoste cu cea a personajelor din ”Castle in the Sky”, producția de animație fantasy preferată a acestora.

Salama pendulează între realitate, imaginație, halucinație, trauma războiului, pierderea familiei, contactul zilnic cu moartea afectându-i echilibrul emoțional, mintea sa creând niște prezențe umane care o ajută să supraviețuiască. Khawf este o proiecție a minții, personificarea fricii (în limba arabă însemnând chiar „frică”), un alter ego al naratoarei, o voce a subconștientului, scriitoarea dând glas îndoielilor, dorinței de a părăsi infernul războiului. Dialogurile Salamei cu acesta oglindesc tensiunile interioare, confruntarea dintre instinctul de supraviețuire și afecțiunea față de familie, țară.

Alta este condiția personajului Layla. Nu este plăsmuirea minții naratoare, este cea mai bună prietenă a Salamei, din copilărie. Împărtășesc un destin comun, eroina cărții fiind singura fată din familie, Layla, fiind singură la părinți. Căsătoria cu fratele naratoarei, Hamza, o transformă pe Layla într-un membru important al familiei. După moartea prietenei și a copilului nenăscut al acesteia, protagonista refuză să o piardă, menținând-o vie în conștiința sa, construind o ficțiune protectoare care o ajută să supraviețuiască singurătății. Un rol important în recăpătarea echilibrului interior, a confruntării cu trauma îl au Kenan și cei doi frați ai săi, contribuind la reconectarea Salamei cu realitatea (cap.29).

Povestea captivantă a Salamei este plasată într-un context politic și social marcat de dictatură, violență, instabilitate, specific Siriei aflate în război. Protestele împotriva regimului lui Bashar al-Assad, bombardamentele împotriva populației civile, închisorile în care sunt mutilați opozanții politici și civilii, atacul chimic cu gaz sarin sunt pagini terifiante care descriu realitatea conflictului sirian.

Acțiunea romanului este percepută sinestezic, bogăția imaginilor vizuale, auditive, olfactive fiind prezentă atât în descrierea scenelor tensionate, de carnagiu, cât și în imaginea lumii vegetale a Salamei, o strategie de supraviețuire emoțională. Repetarea numelor plantelor și a puterii vindecătoare a acestora, ca în secvența salvării surorii lui Kenan contrastează cu imaginea războiului, a morții. Botanica nu este doar un detaliu profesional al personajului, ci și un limbaj al memoriei, al speranței.

Romanul Cât timp înfloresc lămâii de Zoulfa Katouh face parte din seria cărților scrise de femei despre război, remarcându-se printr-o viziune echilibrată, sensibilizând cititorii atât față de tragedia conflictelor armate, cât și față de condiția refugiaților.

Prof. Loredana Stan