Mirabilissemper's Blog

Cristina Stănciulescu:

”Pe biroul lui Zelensky, în multe fotografii, am văzut  un suport cu creioane ascuțite!

Ascuțite bine, gata să sublinieze, gata să scrie, să adnoteze, să completeze.

Nu am mai văzut așa ceva niciodată pe masa unui președinte. Creioane ascuțite??! Pe biroul unui om care vorbește prin satelit, prin internet, unei întregi planete, se află creioane ascuțite! Și nu puține, și toate ascuțite la vârf.

Asta spune multe despre acest om, și nu numai despre acesta. Cineva care are creioane pe birou, înseamnă că este gata să „înțepe” cu vârfurile lor ascuțite orice mică neatenție scăpată în vreun act, în vreun comunicat, în vreo comunicare, în vreun text scris pe orice hârtie… Un creion bine ascuțit, al cărui vârf e gata să lase urme subțiri pe o pagină, face legătura directă dintre minte și cuvânt, ține „firul” și concentrează ideile.

Când voi vedea un suport cu creioane ascuțite pe masa unui președinte din România, voi avea, pentru prima dată, profundul sentiment că ceva s-a schimbat cu adevărat….”

un articol interesant !

din interviul realizat de Dia Radu și publicat în revista ”Formula As”:

”– Cum vedeți azi bătrânețea, domnule Șer­ban?

– Am un prieten newyorkez care tocmai a îm­plinit 80 de ani. Când l-am întrebat cum se simte la vârsta asta, mi-a răspuns zâmbind: „N-am mai avut niciodată 80 de ani, e ceva nou, ceva ce trăiesc chiar acum.” Nu era nici trist, nici deprimat de posibila apropiere a morții. Doar curios. Pregătirea pentru bătrânețe ar fi cu totul diferită, dacă am face efortul de a rămâne proaspeți, de a trăi cu toată ființa, atenți la semnele ascunse ale subconștientului. Trăim prea mult cu capul și prea puțin cu inima. Mergem cu ca­pul înainte pe stradă, trupul vine după el, ca o birjă mânată de-un vizitiu beat. Eu însumi, cea mai mare parte a timpului am trăit cu simțurile adormite. Aș fi vrut să fiu mai pregătit pentru bătrânețe. Și nu sunt.

– Dar e cineva vreodată pregătit?

– Am întâlnit astfel de oameni, remarcabil de pregătiți. Este exact ce spune și Hamlet: „Readiness is all”! Să fii pregătit e tot ce contează. Pregătit pentru furtună, dacă va fi furtună, pregătit pentru călătorie, dar nu pentru destinație! Eu nu mă simt pregătit. Însă încep să simt că abia acum am șansa să devin ceea ce toată viața am vrut să fiu și n-am fost. Am fost orgolios și insensibil în multe relații personale. Fiind orb, de multe ori i-am rănit pe alții.    Aș putea să-mi dau bice ca penitenții medievali, dar pre­fer să accept că ăsta a fost drumul meu. Și, deși    mulți, care nici nu-mi spun bună ziua, cred că sunt un tip    imposibil și    vanitos, nu vor ști că am între­ținut cu mine însumi un spirit extrem de critic și o nemulțumire continuă. Însă de când am descoperit că îmbătrânesc, am început și să mă plac.”

Facebook CEZAR PAUL- BĂDESCU:

”Asta, cu ”Dostoievski cenzurat în Occident din cauza invaziei din Ucraina” e din același film cu ”în Secuime, nu ți se dă pâine la magazin dacă vorbești româna”.

Totul pornește de la un caz punctual – unde nici acolo nu știm foarte bine cum au stat de fapt lucrurile -, pentru ca apoi să se generalizeze și să apară indignații de serviciu, care-ți spun ”o fi Putin cum e, dar iată că nici Occidentul nu-i mai breaz!” sau ”să ajungi să nu-ți mai poți cumpăra pâine în țara ta?!”. Și apoi cei care sunt gata să se lupte cu ungurii pentru dreptul sfânt de a cumpăra pâine sau apărători înfocați ai clasicilor ruși, pe care nu-i atacă nimeni, cum e Mircea Rusu Band, directorul interimar al TNB.

Cu ”Dostoievski cenzurat” a fost cam așa: un profesor de la Universitatea Milano Bicocca trebuia să înceapă o serie de patru prelegeri cu acces liber dedicate lui Dostoievski, iar conducerea universității i-a trimis un mesaj în care zicea că ar fi mai bine să amâne aceste prelegeri, pentru a se evita polemicile ”în acest moment de mare tensiune”. A doua zi, conducerea universității a revenit, iar cursul facultativ despre Dostoievski se ține fără nicio amânare. Doar că, până să-și îndrepte gafa cei din conducere, profesorul a apucat să posteze un filmuleț revoltat pe Instagram, iar povestea a fost preluată de Le Figaro, care titrează ”Guerre en Ukraine: Milan censure l’étude de Dostoïevski”, dar își începe articolul ipocrit-dubitativ: ”Dostoïevski est-il victime d’une tentative de censure?” (ca să nu fie acuzat, totuși, că propagă afirmația falsă din titlu). Și de-aici începe tăvălugul. Oamenii muncii de la orașe și sate se indignează de marea nedreptate pe care i-o face Occidentul culturii ruse și mulți descoperă dintr-o dată că, dacă li se ia Dostoievski, rămân fără aer. Nici nu mai contează că până atunci au trăit fără el bine-mersi!”