Pe parcursul celor patru ani de liceu, le-am propus elevilor de la profilul filologie cursul opțional „Literatura și cinematografia-abilități de viață”. A fost o investiție sufletească și intelectuală mare, după cum le-am tot spus, ei fiind pentru mine clasa cea mai permisivă la experimente culturale. Deși au fost multe sinuozități în electrocardiograma afectivă a relației noastre, gândul că, în fiecare săptămână, trebuia să citim, să discutăm despre o carte din afara programei școlare sau să vizionăm și să analizăm un film memorabil mi-a făcut viața mai frumoasă.
Acum, ajunși la finalul cursului, m-am gândit că un test (de tip feedback) care să conțină întrebări despre materia parcursă, sugestii și sfaturi pentru profesor, ar fi benefic pentru toată lumea: ne-am aduce aminte de filmele și cărțile preferate, de bune și de rele, deopotrivă.
În ultimul test completat la acest curs opțional, elevii mei și-au adus aminte de „La vita è bella”, de „Domnului profesor, cu dragoste”, de „Parfum de femeie” și ”City of Angels ” de „Splendoare în iarbă” sau de cel mai recent film văzut împreună, „Mic dejun la Tiffany”.
Gândurile lor așternute pe hârtie sunt emoționante:
„M-a întrebat cineva recent care e filmul meu preferat și am început imediat să derulez prin lista memoriei filmele pe care le-am vizionat în cadrul cursului opțional și nu numai, pentru că nu prea văd filme altfel, ci pentru că nu am știut mult timp unde se găsesc filmele bune. I-am răspuns interlocutorului că filmul meu preferat este ”Scent of a Woman”, tradus în română „Parfum de femeie”. Îmi amintesc că mă emoționase cumplit anatomia unei stări, crestată foarte aspru într-o viață de nevăzător. Îmi amintesc și că mă podidiseră niște lacrimi de patetism incert. A fost unul dintre cele mai umane filme pe care le-am văzut, un film de un frumos foarte greu, foarte sintetic. Și îmi amintesc și că l-am vizionat după ce doamna profesoară ne-a întrebat, cu nu știu ce ocazie: «Cum? N-ați văzut valsul din „Parfum de femeie”?» Poate ușor de trecut cu vederea, scena declinului complet, a prăbușirii într-un pat de un alt teribil, când băiatul îl ruga sfârșit sfâșietor să nu renunțe, să se ridice, să termine gluma a convertit clasa la multă liniște.” (Alexandra Oprea)
„Dintre toate filmele vizionate în cadrul cursului opțional, preferatul meu rămâne „La vita è bella” văzut la final de clasa a XI-a. Filmul reușește să îmbine umorul cu problematica discriminării și a antisemitismului, din Italia fascistă, culminând cu un final emoționant la care a plâns jumătate din clasă ( un moment memorabil).” (Andrei Lăutărescu)
„Filmul care mi-a plăcut cel mai mult la cursul opțional este „Domnului profesor, cu dragoste”. Consider că este abordată o problematică foarte importantă, rasismul, dar și dificultățile pe care le întâmpină un profesor în cariera sa. Alt film care mi-a plăcut foarte mult a fost „Viața e frumoasă”, un film care abordează problematica războiului și a iubirii. A fost un film emoționant pe care l-am revăzut de trei ori și l-am recomandat și altor persoane.” (Maria Șerban)
Cartea care a întrunit cele mai multe aprecieri din partea elevilor umaniști a fost „Vara în care mama a avut ochii verzi” de Tatiana Țîbuleac, dar aceștia au rememorat cu drag întâlnirea de la Slobozia, cu scriitorul Dan Lungu și activitatea de la colegiul nostru la care a participat autoarea Florentina Loredana Dalian, ocazii cu care au citit „Șoferul din Oz”, „Sînt o babă comunistă”, „Hanul dintre vii”. Opiniile tinerilor reflectă impactul profund pe care literatura contemporană și întâlnirile culturale l-au avut asupra lor:
Una dintre operele mele literare preferate pe care am citit-o la cursul opțional a fost „Vara în care mama a avut ochii verzi” scrisă Tatiana Țîbuleac. Deși scurtă, cartea m-a impresionat. Am cumpărat-o și am citit-o complet. În ea este ilustrată o relație disfuncțională dintre o mamă și fiul ei, problematică pe care nu am mai întâlnit-o în alte romane. O altă operă care m-a impresionat a fost „Hanul dintre vii” de Florentina Loredana Dalian. Mi-au plăcut poveștile scurte, dar cu impact puternic, din acest volum, precum „La noi de ce nu vine Moș Crăciun?” (Maria Șerban)
„Textele mele preferate, citite în cadrul cursului opțional au fost prozele scurte ale Florentinei Loredana Dalian, deoarece mi-au influențat profund parcursul prin liceu, oferindu-mi curaj și o nouă perspectivă asupra propriei persoane. Deși am analizat și alte opere valoroase în cadrul orelor, aceste texte ocupă un loc special pentru mine, fiind legate de începutul liceului, un moment în care am ales să nu mai fiu la fel de timidă și temătoare. Poveștile emoționante despre oameni simpli mi-au insuflat empatie și dorința de a ajuta.” (Alexia Roșioru)
„Am citit „Repetiție pentru o lume mai bună” de Mihai Radu cu voce tare, în clasă, pentru vreo 40 de pagini și mă dureau gura și gâtul și luam pauze de respirat, dar o colegă a răspuns ulterior că intonația mea parcă a influențat fluxul narativ, că a ajuns mult la ea cititul meu. Și știu că mi s-a întâmplat atunci, atipic, să îmi confund vocea activă cu monologul meu interior fragmentar, din momentele de lectură, singură. Adică nu uitasem că citesc cu voce tare, evident, dar ajunsesem să simt că îmi citesc numai mie. Despre toate,[…] despre durerile alea de ora patru după-amiaza, când se merge singur printre mulți, despre relațiile adulte mâncate de responsabilități, despre sex frivol, despre moarte. Și mereu am zis că vreau să văd și spectacolul de teatru, dar rămân doar cu uitatul la afișe. (Alexandra Oprea)
„În cadrul acestui curs am descoperit o mulțime de scriitori talentați care m-au ajutat să-mi formez o opinie mai nuanțată despre literatura română contemporană, cu care nu eram familiarizată înainte. Una dintre cărțile cele mai emoționante a fost „Tot înainte” de Ioana Nicolaie care m-a impresionat prin sensibilitatea prozei sale, fapt pentru care am citit și un alt roman al autoarei, „Cartea Reghinei”. De asemenea, „Hanul dintre vii” este o altă lectură memorabilă care a culminat cu întâlnirea cu Florentina Loredana Dalian, experiență la care mă întorc din când în când cu gândul, atunci când văd volumul în bibliotecă. (Casiana Tănase)
Despre lucrurile învățate sau simțite în urma cursului opțional „Literatura și cinematografia-abilități de viață”, discipolii mei întru pasiunea pentru cultură au împărtășit reflecții inedite care evidențiază modul original în care se raportează la artă și la evenimentele culturale. Fiecare răspuns a fost o mărturie sinceră, o oglindă a felului în care literatura și filmul pot deveni repere de viață, surse de inspirație sau declanșatori ai introspecției. Diversitatea reacțiilor acestor tineri confirmă rolul profund formator al contactului autentic cu arta:
„Cel mai important lucru pe care l-am învățat în cadrul acestui curs este că lectura reprezintă o activitate profund personală, o experiență unică pentru fiecare cititor. În cadrul orelor desfășurate, pornind de la lectura unor fragmente din literatura contemporană, am avut ocazia să ne exprimăm liber gândurile și să ne arătăm modul în care înțelegem același text. Astfel, am realizat că, deși avem o bază comună, perspectivele din care ne raportăm la lectură sunt surprinzător de diferite. A fost un prilej valoros de a ne împărtăși opiniile, de a ne asculta și de a ne inspira din ideile celorlalți, ceea ce ne-a ajutat să ne lărgim orizonturile cunoașterii.” (Miruna Grigorescu)
„Acest curs m-a ajutat să-mi îmbunătățesc modul de exprimare, să-mi dezvolt cultura generală.” (Robert Istrate)
„Am învățat faptul că este bine ca uneori să ieși din spațiul tău de confort și din tiparul prestabilit pentru a îți deschide noi orizonturi culturale.” (Andra Duțu)
„Consider că, prin intermediul acestui curs, am avut ocazia să ne lărgim cultura cinematografică, beneficiind astfel de privilegiul de a da un nou sens vieții. Am învățat să comparăm filme între ele, să apreciem stiluri, epoci și interpretări diferite, ceea ce ne-a oferit perspective variate și ne-a schimbat, cu siguranță, modul de a percepe lumea din jur.” (Laura Fătu)
„În urma acestui curs, am învățat că fiecare persoană percepe arta în mod diferit și îi acordă o importanță proprie. Au fost filme pe care le-am urmărit cu sufletul la gură, momente în care am plâns sau am râs, emoționată de ceea ce se întâmpla pe ecran, în timp ce alți colegi rămâneau indiferenți, așteptând să treacă ora. Tocmai această diversitate de reacții m-a făcut să înțeleg cât de personală este legătura fiecăruia cu arta și cât de mult ne definesc sensibilitatea și viața interioară.” (Melisa Firat)
„O lecție importantă pe care am învățat-o din acest curs este că aparențele pot fi înșelătoare. Au existat filme care, la început, păreau plictisitoare, dar care s-au dovedit în cele din urmă profunde, frumoase și pline de sens. Am descoperit că atât literatura, cât și cinematografia pot reda aceleași sentimente și idei, dar folosind mijloace artistice diferite.” (Silvia David)
„Un lucru esențial pe care l-am învățat în cadrul acestui curs a fost cum să-mi exprim opinia despre operele scriitorilor contemporani, dar și cum se realizează în mod corect o recenzie de film. Am înțeles cât de important este procesul de documentare care precedă o astfel de lucrare, deoarece el oferă credibilitate opiniilor exprimate. Adevărate lecții de viață și momente care mi-au rămas întipărite în minte au fost întâlnirile cu scriitori precum Florentina Loredana Dalian și Dan Lungu, evenimente la care am avut onoarea să fiu prezentă.”(Ana Covaci)
Ne despărțim plini de emoție, conștientizând că ne place arta, ne plac oamenii frumoși pe dinăuntru, cum spunea și Alexandra, și că iubirea poate fi infinită chiar dacă zâmbetele profesorului lipsesc sau nu sunt de fiecare dată „mari, necertărețe, luminoase și neafectate.” Vă mulțumesc pentru acești patru ani petrecuți împreună și pentru bogăția de trăiri pe care am avut privilegiul să o împărtășim.
DESEN: AI
Mirabilissemper's Blog 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.