Category Archives: ale vieții

”Forța destinului”

Publicat pe noiembrie 29, 2018 de mirabilissemper

Uneori ”Forța destinului” de Verdi coboară din eter în caietul  unui copil curios, dornic să imortalizeze momentul și să transmită posterității că între două concepte literare se poate asculta muzică. Caietul său e mărturia unui timp fast în care minte … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru ”Forța destinului”

tot înainte

Publicat pe noiembrie 26, 2018 de mirabilissemper

Ce te face să mergi înainte când se pare că nimic nu e  bine?  Un serial ca ”The Kominsky Method” (care numai revigorant nu e), un joc de-a vacanța, taste apăsate compulsiv către ai tăi, liniște, o pătură călduroasă, câteva … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru tot înainte

”Implacable November weather”-Charles Dickens, Bleak House

Publicat pe noiembrie 25, 2018 de mirabilissemper

”Implacable November weather. ” Amintiri din adolescența unei fete  care nu avea neobrăzarea de a crede că e centrul universului, că are limba engleză și alte materii școlare la degetul mic, care se gândea cu timiditate la viitor, care trăia … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru ”Implacable November weather”-Charles Dickens, Bleak House

frig și mașini pe stradă

Publicat pe noiembrie 24, 2018 de mirabilissemper

O întrebare superbă i-a ajuns în mâini: ”Ce te face să fii unic?”. Răspunsul: ”ironia și faptul că nu îmi place să vorbesc despre felul de a fi unic” a provocat zâmbete.  După consumarea momentului, ar mai putea fi adăugate … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru frig și mașini pe stradă

după-amiază brumată

Publicat pe noiembrie 16, 2018 de mirabilissemper

Cică fericirea nu scrie niciun rând. O după-amiază cu Emil Brumaru te poate face și fericit și inspirat (asemenea comandamentelor contemporane) la scris. Poetul Brumaru e la fel de spumos și la 80 de ani. Interesante sunt poveștile lui despre … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru după-amiază brumată

vorbe latinești

Publicat pe noiembrie 14, 2018 de mirabilissemper

AGE QUOD AGIS!- FĂ CEEA CE FACI! ( FII CONȘTIENT DE IMPLICAȚIILE FAPTELOR TALE!) FABRICANDO FIT FABER- MEȘTERIND SE FACE UN MEȘTER.MESERIA SE ÎNVAȚĂ LUCRÂND

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru vorbe latinești

”OSTATIC LA MĂTUŞICA” de Morris Panych

Publicat pe noiembrie 13, 2018 de mirabilissemper

Piesa de teatru OSTATIC LA MĂTUŞICA, scrisă de  Morris Panych face parte din repertoriul Teatrului Național ”Radu Stanca” din Sibiu și are ca protagoniști două personaje (jucate nu foarte convingător de actorii Pali Vecsei, Gabriela Neagu) solitare, ciudate, pierdute într-o … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, evenimente | Comentariile sunt dezactivate pentru ”OSTATIC LA MĂTUŞICA” de Morris Panych

și vine toamna

Publicat pe octombrie 17, 2018 de mirabilissemper

 

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru și vine toamna

Începi să fii cel mai trist om din lume

Publicat pe octombrie 11, 2018 de mirabilissemper

Începi să fii cel mai trist om din lume Când rostul tău e contabilitate seacă: Câte virgule s-au spălat frumos unde trebuie, Câte zâmbete ai întins la soare, Câte libertăți ai scos din cutii; Când viața ta are prea multe … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru Începi să fii cel mai trist om din lume

”Sunt fericit, Dimov, sunt fericit…” Emil Brumaru

Publicat pe septembrie 28, 2018 de mirabilissemper

”Sunt fericit, Dimov, sunt fericit, Rondelurile tale-mi plac ca roua Pudrând în zori bombatul infinit. Doar ţâţele fetiţelor de-a noua Au frăgezimea lor de fruct oprit. Oh! le diger precum un şarpe boa! Sunt fericit, Dimov, sunt fericit, Rondelurile tale-mi … Citește în continuare →

Publicat în ale vieții, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru ”Sunt fericit, Dimov, sunt fericit…” Emil Brumaru