Category Archives: CĂRȚI

Este un roman în care se împletesc ficțiunea și nonficțiunea, deci o operă literară de graniță, aș spune. Pe parcursul celor 508 pagini și al celor 73 de capitole, cititorul găsește teme și problematici variate: explicațiile simbolurilor centrale ale cărții: … Citește în continuare →

„prin 1972, exista încă o anumită disciplină în școli. Elevilor le era încă frică de profesori. Treptat, însă, Matilde descoperi că profesorilor începea să le fie frică de elevi. Ceva se întâmpla în societate, în toată societatea occidentală și deci … Citește în continuare →

„Ciudat, am impresia că oamenii își vorbesc cu cuvinte bolnave. Oare ce s-o fi întâmplat între timp? Cu o mie de ani în urmă cuvintele erau încă sănătoase, limpezi, sincere. Oare se pot îmbolnăvi cuvintele trecând din gură în gură, … Citește în continuare →

E o carte solicitantă, care m-a stors de toate energiile realității (cum spunea autorul că l-a stors scrierea ei). E un efort comun, pe care și-l împart în egală măsură autorul și cititorul său. „Solenoid” e o sinteză a tuturor motivelor … Citește în continuare →

” Iarna însă, era greu, un frig atât de cumplit, că nu puteam sparge gheața ca să ne spălăm pe față. Și, în asemenea dimineți, apărea un spectacol foarte trist: ghemotoace de pene moarte acolo unde se prăbușiseră păsările înghețate; … Citește în continuare →

 Irina ca și toți ceilalți copii ce vin pe lume din dragoste și întâmplare, sunt astfel de căderi pe muchia monedei crude și oarbe, imposibilități devenite realitate, adică miracole ce dovedesc că evadarea este posibilă. Încrustată-n boaba de chihlimbar a … Citește în continuare →

Poate că sunt singurul om rămas pe pământ, poate labirintul în care înaintez e generat clipă de clipă doar pentru mine, poate că însăși conștiința mea e o proiecție a unei minți mult mai vaste, pe care-o contemplu fără s-o … Citește în continuare →

„Am colindat prin miile de săli ale muzeului literaturii, mai întâi fermecat de arta cu care, pe fiecare perete, e pictată câte-o ușă, în trompe l’œil, cu o minuție în însoțirea fiecărei așchii de lemn (…)” „Literatura e un muzeu … Citește în continuare →

Nu e  nou  despre ce scrie Cărtărescu, în rândurile de mai jos. De la Horatius, trecând prin pesimismul schopenhaurian și Eminescu etc., literatura lumii e plină de reflecții despre relația omului cu moartea, despre umanitatea uniformizată de prezența morții, dar … Citește în continuare →

”E inimaginabil cât de tâmpitoare e meseria de profesor, cât de mult te degradezi, an de an, corectând teze și scoțând școlarii la lecție, repetând de zeci și sute de ori aceleași fraze,  citind ”cu intonație” aceleași texte, vorbind cu … Citește în continuare →