Mirabilissemper's Blog

preluată din cartea ”Bunica mi-a zis  să-ți spun că-i pare rău”:

” ”Fetița care a zis nu ” e unul dintre puținele basme din Tărâmul-Aproape-Treaz pe care le-a auzit Elsa. E vorba despre o împărăteasă din Miaudacas, una dintre cele șase împărății ale Tărâmului-Aproape-Treaz. La începuturi, împărăteasa era o prințesă foarte vitează și dreaptă, iubită de toți, dar, din păcate, prințesa a crescut și a ajuns o fricoasă, așa cum devin, de obicei, adulții. A început să iubească eficiența și să urască tare conflictele. Așa cum fac, de obicei, adulții.

Împărăteasa a interzis conflictele în Miaudacas. Toată lumea trebuia să se pună de acord tot timpul, căci așa era bine pentru eficiență. Și, cum aproape toate conflictele încep cu ”nu”, împărăteasa a interzis și cuvântul ”nu”. Toți cei care încălcau legea erau aruncați în marea temniță a ”nu-zicătorilor”. Sute de ostași în armuri negre, așa-numiții ”da-zicători” patrulau străzile neîncetat, să se asigure că nu erau neînțelegeri pe undeva. Dar împărăteasa tot nu era mulțumită, așa că, în curând, și cuvinte precum ”poate” și ”probabil” te puteau trimite drept în temniță, de unde nimeni nu mai vedea lumina zilei. Și, dacă printr-o minune, vedea careva lumina, da-zicătorii puneau imediat draperii mai groase.

După câțiva ani, au fost interzise și cuvinte precum ”posibil”, ”eventual” și ”să vedem”. Așa că, în cele din urmă, nimeni nu mai îndrăznea să zică nimic. Și-atunci împărăteasa a zis că mai bine interzice de tot vorbitul, căci aproape toate conflictele încep, de fapt, când cineva spune ceva. Și-a fost tăcere în împărăție preț de veșnicii întregi.

Până când, într-o zi, o fetiță a sosit călare în împărăție, cântând. Toată lumea s-a  holbat la ea, căci cântatul era o mare nelegiuire în Miauducas, întrucât unora poate le place cântecul, altora nu, și uite-așa se ajunge la conflict. Așa că da-zicătorii au sărit s-o prindă pe copilă, dar n-au reușit, căci fetița era foarte bună la alergat. Atunci da-zicătorii au tras toate clopotele din împărăție și au cerut întăriri. Iar oastea de elită a împărătesei, temuții ”călăreți de paragrafe”-numiți așa deoarece călăresc un soi de animal ciudat, o încrucișare între o girafă și un cod de legi-au pornit în galop după fetiță. Dar nici măcar călăreții-de-paragrafe n-au reușit s-o prindă, așa că, în cele din urmă, împărăteasa însăși a coborât din castel și a urlat la fetiță să înceteze cu cântatul.

Atunci fetița s-a întors spre împărăteasă, a privit-o drept în ochi și a zis: ”Nu!” Și, când a rostit cuvântul , s-a desprins o piatră din zidul închisorii. Când a mai zis o dată, a mai căzut încă una. În scurt timp, fetița și toți locuitorii împărăției, până și da-zicătorii și călăreții-de-paragrafe strigau în cor ”Nu! Nu! Nu!”. Au strigat până s-a dărâmat toată închisoarea. Și, uite așa, locuitorii din Miaudacas au învățat că o împărăteasă e atotputernică doar dacă supușii ei se tem de conflicte.”

VĂ UREZ CA ÎN 2020 SĂ PUTEȚI SĂ ZICEȚI ”NU!” CÂND VREȚI, SĂ DĂRÂMAȚI LUMI URÂTE ȘI SĂ CONSTRUIȚI CELE MAI FRUMOASE CASTELE PENTRU VOI ȘI CEI DRAGI VOUĂ! LA MULȚI ANI, 2020!