poezia vieții

Sub geamul bucătăriei mele stă uneori vocea lui Matei.

Iese la o țigară alinătoare și vorbește cu lumea sa interioară.

Șoptit, calculează niște procente ale grijilor mundane și tușește mult, cavernos.

Sunetele se înalță din îndoirile sale cervicale

și urcă până la ferestrele mele și ale altor ascultători.

Uneori, vocea lui e moartă, de pe alt fus orar,

al vaietelor existențiale, al războaielor cu demonii lumilor imaginare.

Alteori, vocea primește trup, inversând metamorfoza lui Echo,

și pleacă la plimbare pe la casele muritorilor miloși.

Vocea rămâne la uși, trupul, firav, se îndoaie sub revelația umilinței

și pleacă mai departe în căutarea unui arghezian

”Na ! ține o țigare.”

Poezia se învață cu sudoare.

 

 

Publicat în FICȚIUNE, POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru poezia vieții

peisaj duminical

plictis, dezgust și ceva între oboseală și lene. lumea se îmburică pentru cauze mâncătoare de energie și care nu merită atâta risipă de efort. unii își câștigă pâinea din asta. atunci se justifică patima și cerbicia cu care susțin că numai unii au dreptate, că numai unii au dreptul să joace teatru în fața lumii, numai unii au voie să-și trâmbițeze frustrările.

cireșele se strică în frigider, aspiratorul mănâncă și liniștea noastră, vanghelis se expandează peste gândurile noastre, mașinile așteaptă să fie spălate și bibilite, în parcare,  de către domni în maiouri chinezești, domnițe alchimiste de pubele aruncă bucăți de plastic pe un paviment pustiit.

un peisaj duminical cu ronțăieli de acadele de cer, într-o zi în care e timp de privit către nori și clipele  miros a lapte și a cafea.

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru peisaj duminical

TAGORE

I
”Poete, se-apropie seara; îţi încărunţeşte părul
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară – spunse poetul – şi-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie
Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc şi dacă
Ochii lor lacomi cerşesc muzica menită să le curme tăcerea
Şi să vorbească pentru ei.
Cine le va ţese cântece de iubire, dacă eu stau pe ţărmul vieţii
Şi contemplu moartea şi viaţa de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge
Flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Şacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-şi căminul, vine aici să vegheze
Noaptea şi cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i şoptească tainele vieţii, dacă eu, închizându-mi
Uşile, aş încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunţeşte părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân,
Asemeni celui mai tânăr sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce şi simplu, iar alţii, un licăr viclean în privire.”

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru TAGORE

mișto sfat

”Nu stiu cum va fi sistemul de invatamant cand vei avea varsta de a merge la scoala, la liceu ori facultate, dar ce te rog e sa nu copiezi. Poate doar la latina, ca sa nu zici ca nu ai experimetat-o si pe asta, caci latina iti zic din proprie experienta ca nu iti va folosi la nimic.”

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru mișto sfat

poezii

helis iunie 2018

Publicat în POEZIE | Comentariile sunt dezactivate pentru poezii

Yasmin Levy-Una Noche Mas

 

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru Yasmin Levy-Una Noche Mas

Detachment (2011)

Fără titlu

– un film dur despre relația profesor-elev, despre implicare, despre libertatea de a alege, despre decizii și consecințele lor.

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru Detachment (2011)

”Dragostea unei blonde”(1965)- regizor Milos Forman

Nu știu ce ar înțelege un tânăr de azi despre  acest film, dar e interesant pentru povestea simplă de iubire, pentru cunoașterea societății și a mentalităților de atunci. Dragostea e aceeași, femeia e sau nu e o chitară a lui Picasso și astăzi.

Fără titlu

Publicat în FILME | Comentariile sunt dezactivate pentru ”Dragostea unei blonde”(1965)- regizor Milos Forman

„În fiecare om sălășluieşte un soare, totul e să-l lăsăm să ardă.” — Socrate

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru

luna

Pentru că azi-noapte a fost lună plină pentru a doua oară în martie 2018.

 

Publicat în ale vieții | Comentariile sunt dezactivate pentru luna