Category Archives: ale vieții

Are o senzație dureroasă că poate fi oricând aruncat la gunoi, că, dacă nu servește la nimic, de fapt, nimănui, poate să dispară. Rămâne doar cu senzațiile și cu vorbele ascuțite din gât, cu înjurăturile din gând, pentru că nu folosește … Citește în continuare →

Trezește-mă când toate râșnițele din lume își vor fi terminat de măcinat cafeaua și când bărbații se vor fi săturat de așteptat la mese… partenere de tangou. Când rodiile însângerate vor fi înlocuit merele păcătoase, Când vor fi încetat vaietele … Citește în continuare →

evenimentele perioadei faste prin care trece scriitorul de provincie: fustele scurte purtate de muieri tomnatice, interviuri proaste acordate și luate de oameni lipsiți de inspirație, vizite în locuri pline de dorințe literare, cărăușie de cărți spre serviciu, șiretlicuri proaste de copii … Citește în continuare →

Ieri fusese ziua cu orbi, a orbilor cu ochi și a orbilor fără ochi. Mai fuseseră asemenea zile, dar asta fusese ”deosebită”. Era ”deosebit” să vezi cum orbește subit un om care a făcut parte din trecutul tău, cum surzește atunci … Citește în continuare →

Urăști cu toată ființa caracterul unuia, dar tocmai ai descoperit că trebuie să împarți ura cu iubirea, pentru că  scrie bine; scrie ce ai fi vrut și tu să scrii, dar ți-a luat-o înainte. Nu ești prima ființă care constați … Citește în continuare →

În ficțiune, e fie un ”chip binevoitor”, fie o scorpie care îngrădește iubirea liberă și spontană a unui adolescent rebel. Nu are nicio aură de magistra, nu are sentimente, e ca o ”ființă de hârtie”. E mai ușor să faci … Citește în continuare →

Lumea merge și la teatru. Într-un oraș mic, o piesă de teatru cu Florin Piersic și Medeea Marinescu este un eveniment așteptat. Biletele se pun în vânzare cu o lună de zile înainte și se epuizează foarte repede. Sala e … Citește în continuare →

Între ploi e multă viață, multe fapte care merită consemnate, multe revolte surde, multe adolescențe care se nu se înțeleg pe sine, multe râsete care contaminează universul. Sunt și zbaterile adultului care încearcă să citească suflete zăvorâte bine. Adulții ăștia … Citește în continuare →

Mi-e dor mereu de cei vechi… Până când cei noi devin și ei mult prea vechi. Așa, dorul se ostoiește între azi și ieri, între acum și atunci.