Singurul detaliu care m-a făcut să cumpăr și să citesc Vegetariana a fost faptul că autoarea acesteia a primit în 2024 premiul Nobel pentru literatură. Altceva nu m-a interesat, așa cum fac de obicei, când încep să citesc o carte. Îmi place să-mi păstrez „inocența” literară până cuceresc pe de-a-ntregul universul ficțional. La sfârșitul actului lecturii, după ce s-au așezat impresiile de cititor, au continuat căutările despre biografia și activitatea literară a lui Han Kang, singura autoare din Coreea de Sud care a primit acest prestigios premiu. Așa cum afirma criticul literar Paul Cernat, justificările Academiei Suedeze pentru acordarea premiului nu sunt prea convingătoare pentru a parcurge cartea, precizarea „pentru proza sa poetică intensă care confruntă traumele istorice şi expune fragilitatea vieţii umane” ar putea induce așteptări nedrepte și prejudecăți limitative.
O voce sud-coreeană, cu ecou global
Han Kang, născută în 1970, este a optsprezecea femeie care a primit premiul Nobel pentru literatură, dintre cei 116 laureați ai acestei distincții. Acordarea acestui premiu a fost o surpriză, autoarea neaflându-se printre favoriți, deși activitatea sa literară este prolifică, cărțile sale, (cu precădere Vegetariana) fiind multipremiate ( e.g. premiul Man Booker International, 2016). Este îmbucurător că informațiile despre Han Kang și cărțile sale fac înconjurul planetei, prin intermediul rețelelor sociale. Traducerea în limba engleză a Vegetarienei i-a sporit vizibilitatea laureatei Nobel și a transformat-o într-o autoare cunoscută, după cum spunea și tatăl ei, de asemenea, scriitor.
Declarațiile sale mediatizate asiduu vorbesc despre mediul cultural în care s-a format, despre importanța cărților, a bibliotecii în existența sa. Mărturisirea scriitoarei evocă o relație aproape organică cu literatura, cărțile fiind o prelungire a spațiului vital, un mod de a înțelege lumea: „Am fost mereu înconjurată de influențe literare – și tatăl meu este scriitor. Am trăit în locuințe modeste, ne mutam destul de des și nu aveam prea multă mobilă, dar tatălui meu îi plăcea să adune cărți, astfel că am trăit întotdeauna în mijlocul lor – podeaua, fiecare ungher al casei, totul era acoperit de cărți, cu excepția ferestrelor și a ușilor. Biblioteca creștea încontinuu, îmi amintesc că aveam cărți din abundență, astfel că am fost surprinsă când, vizitând un prieten, am observat că din casa lui lipseau cărțile.”
Geneza romanului; sursele autobiografice
Romanul Vegetariana a apărut în limba coreeană în 2007, la noi fiind publicat în 2016, la editura ART, în colecția Musai, în traducerea Iolandei Prodan. Geneza cărții se sprijină pe o proză scurtă, intitulată Fruits of My Woman, apărută în 1997, care tratează nuclee tematice care vor fi dezvoltate ulterior: refuzul normelor sociale, contopirea cu natura, reacțiile organice etc. De asemenea, în interviuri, Han Kang a povestit o experiență de viață, pe care a preluat-o în ficțiune. În jurul vârstei de 25 de ani, scriitoarea a adoptat un regim vegetarian, decizie care a stârnit reacții puternice din partea celor din jur. Ulterior, sănătatea fragilă i-a impus schimbarea acestui stil de viață, fiind interesată să transpună și în literatură modul în care alegerile individuale stârnesc tensiuni într-un context dominat de așteptări colective.
Pluriperspectivism; vocea conformismului și a multiplelor forme de violență
Cartea spune povestea unei femei care ia decizia de a renunța să mănânce carne și produse de origine animală, alegere care va schimba viața ei și a celor din jurul său. Titlul anticipează situația-intrigă prezentată în primele pagini ale romanului și indică faptul că protagonista este Yeong-hye, deși aceasta are o prezență narativă redusă, exprimată doar prin fragmente de confesiune, spre deosebire de celelalte personaje, ale căror perspective structurează întregul roman. De fapt, avem de-a face cu un roman al pluriperspectivismului, alcătuit din trei părți, fiecare, narată de un alt personaj. Doar prima parte a romanului este narată la persoana I, din perspectiva soțului protagonistei, dl. Cheong, iar celelalte două sunt construite la persoana a III-a, dar focalizate pe conștiința altor personaje: cumnatul, și sora ei, In-hye. Această schimbare de perspectivă accentuează lipsa unei voci proprii pentru Yeong-hye și subliniază alienarea ei într-un univers în care este privită, judecată, dar rareori înțeleasă.
În prima parte a cărții (care are același titlu ca volumul), perspectiva soțului, care povestește cu detașare transformarea femeii lângă care trăiește, este lipsită de afecțiune, potențează viziunea unei societăți conformiste, misogine. Scriitoarea surprinde cu măiestrie impactul acestei metamorfoze asupra bărbatului, care nu înțelege că identitatea unei femei poate exista dincolo de utilitate și obediență. Naratorul vorbește despre propria soție nu ca despre o ființă suferindă, ci ca despre un corp străin, devenit incomod în rutina lui domestică: „[…]când când mă trezeam în zori, după ce bâjbâiam prin întuneric ca să opresc ceasul deșteptător, o găseam lungită ca o lumânare, fixând cu ochii larg deschiși întunericul din jurul ei.[…]Aveam momente în care îmi spuneam că nimic rău nu avea să se întâmple, chiar dacă trăiam sub același acoperiș cu o femeie ciudată. Pentru mine era o femeie străină. Ba nu, mai bine zis, era o soră mai mică ce gătea, punea mâncarea pe masă și se îngrijea de curățenia din casă; sau o simplă menajeră. Dar pentru un bărbat în floarea vârstei care-și menținuse căsnicia într-un curs lin, calm, fără incidente, nu era deloc ușor să îndure abstinența atât de mult timp.[…]Îmi spuneam în gând că duminica aceea lungă se va sfârși, că va veni ziua de luni când nu voi mai fi nevoit să o văd pe femeia ce-mi era nevastă.[…]trebuia să trăiesc din nou, sub același acoperiș, împreună cu această femeie bizară și înspăimântătoare. Mi-era greu să accept acest lucru.”
De asemenea, în partea de început a romanului sunt inserate câteva mărturii ale vegetarienei, scrise cu alt font, care povestesc vise terifiante, descrise sinestezic, ale violenței, ale înstrăinării de sine. Minijurnalele acestea onirice au în comun traume reprimate, agresivitatea, violența, fiind niște forme de defulare a unor suferințe adânc îngropate. Visele funcționează ca mecanisme inconștiente de exprimare a unei dureri care nu poate fi formulată direct. Două dintre visele redate se apropie de realitatea femeii: unul evocă o scenă tensionată din viața conjugală, iar celălalt, o amintire din copilărie, în care protagonista asistă la torturarea și uciderea unui câine de către tatăl său, ca pedeapsă pentru că animalul o mușcase de picior. De fapt, diferitele forme de violență traversează ca un fir roșu cele trei părți ale romanului, introducându-se detalii, aparent neimportante, subtile, care explică indirect resorturile intime ale comportamentului ciudat al protagonistei cărții. Scena reuniunii familiale în care toate rudele încearcă să o convingă pe Yeong-hye să mănânce carne, culminează cu imobilizarea brațelor, deschiderea forțată a gurii și cu automutilarea, în văzul tuturor, tăierea încheieturii mâinii de către aceasta.
Partea întâi a cărții se încheie cu internarea lui Yeong-hye și cu perindarea membrilor familiei în rezerva de spital: soțul excedat de sarcinile impuse de condiția suferindă a femeii, de care simte că nu-l mai leagă nimic, mama, plină de „afecțiunea maternă” care încearcă să-și forțeze fiica să bea un tonic salvator, sora neputincioasă, mediator al tensiunilor familiale, cumnatul care purtase pe umeri trupul agonic al vegetarianei și acum se retrăsese, având grijă de propriul copil. Episodul care marchează semnul clar al unei suferințe psihice este cel în care femeia părăsește patul de spital și se refugiază pe o bancă din grădina instituției medicale, dezbrăcată, lingându-și sutura de la încheietura mâinii.
Roman al experimentelor artistice, al erotismului, al estetismului tensionat
Partea a doua a romanului („Pata mongolă”) este cea mai ciudată și greu de înțeles pentru că amestecă obsesia erotică, arta corporală și fragilitatea psihică într-un registru ambiguu moral și estetic, în care trupul protagonistei devine simultan obiect al concupiscenței, pânză artistică și expresie a propriei dizolvări interioare. Cumnatul lui Yeong-hye, personaj secundar la începutul cărții, privit de dl. Cheong cu invidie pentru că nu contribuise cu nimic la bunăstarea familiei sale, făcând pe artistul, trăind fără nicio grijă, datorită unei moșteniri primite, se transformă într-un personaj reflector care luminează din interior vulnerabilitatea femeii, asupra căreia proiectează propriile obsesii artistice, realizând, cu riscul încălcării barierelor morale, experimente vizuale. Trupul lui Yeong-hye este pictat cu motive florale și filmat în ipostaze nude, contopit cu alt corp. Acest act este prezentat ca un experiment vizual, în care limita dintre artă, obsesie și normă morală devine dificil de separat. Erotismul este prezent, însă într-o formă tulburătoare, deseori traumatică, în care dorința se amestecă cu puterea, vinovăția și destrămarea identității.
În spatele actului și al privirii estetizante a artistului se ascunde granița superfluă dintre artă și abuz. Cumnatul vegetarienei, în ipostaza artistului vizual, transformă fragilitatea psihică în estetică, fără a înțelege durerea care o însoțește: „Când a lăsat pensula jos din mână, a privit fascinat florile ce se deschideau magnific pe corpul ei, uitând că trebuia să înceapă să filmeze. Și-a pus gândurile în ordine și s-a ridicat în picioare. Lumina soarelui pălea, iar fața ei era puțin câte puțin ștearsă de umbrele după-amiezii târzii.[..]Urmând conturul curbiliniu al trupului ei, a filmat forma mătăsoasă a feselor, florile nocturne de pe spate și florile solare de pe abdomen și piept. La final, a filmat pata mongolă ce semăna cu o relicvă de culoare albastră în lumina palidă a soarelui târziu.”
Partea a doua se încheie cu deconspirarea experimentului artistic de către In-hye, sora lui Yeong-hye, care descoperă filmarea și înțelege natura imorală, ciudată, a relației dintre bărbat și femeia tulburată psihic. In-hye îl confruntă pe soțul ei și, înainte să vină ambulanța, într-un ultim gest bizar, vegetariana se îndreaptă spre balcon, se urcă pe balustradă, dezbrăcată, și își expune trupul razelor soarelui, într-un gest care pare o contopire mistică cu natura. Bărbatul privește fascinat trupul femeii „care semăna cu o floare cuprinsă de flăcări, radiind mult mai intens decât orice altă scenă pe care o filmase în acea noapte.”
Roman al condiției femeii, al vulnerabilității psihice, al dreptului la propriile alegeri
Partea a treia a romanului Vegetariana se transformă într-un roman al condiției femeii, al vulnerabilității psihice și al dreptului la propriile alegeri, chiar și atunci când acestea par de neînțeles sau inacceptabile pentru ceilalți. Privirea asupra lumii ficționale îi aparține de această dată lui In-hye, sora protagonistei, care analizează cu luciditate și durere relația cu Yeong-hye, dar și propria viață, construită pe compromisuri, conformism și tăceri. Prin ochii ei, romanul devine o meditație asupra fragilității feminine într-o societate patriarhală, dar și asupra felului în care boala mintală poate fi percepută ca o disfuncție, o suferință, dar și din punct de vedere literar, simbolic, metaforic, ca o formă extremă de libertate interioară, o încercare de a ieși dintr-o existență sufocantă.
Sora mai mare a Yeong-hye conștientizează zbaterile acesteia avute vreme de trei ani și încearcă să găsească soluții pentru situația dramatică în care se află vegetariana. Metamorfoza sa ajunsese aproape de exitus, refuzând hrana și dorindu-și să devină copac, unindu-se cu natura. In-hye rememorează viața lor împreună, ajungând la concluzia dureroasă că ea însăși „niciodată nu a trăit. Tot ce făcuse încă din copilărie a fost doar să îndure și că sora sa „fusese singura victimă a bătăilor tatălui lor”, purtând în tăcere dureri pe care nimeni nu le-a recunoscut.
Două secvențe sunt esențiale pentru a înțelege frumusețea interioară a lui In-hye, umanitatea ei și felul în care își apără sora mai mică: momentul în care se opune echipei medicale care încearcă să o hrănească forțat pe Yeong-hye, protejându-i dreptul de a decide pentru propriul corp, și scena din ambulanță, când o însoțește, vorbindu-i ca propriului copil despre viața care pare un vis:
„-Când visăm, luăm totul drept realitate. Dar atunci când ne trezim, știm că n-a fost nimic… deci într-o zi ne vom trezi și atunci…” Este o formă discretă de împăcare, In-hye fiind singura care rămâne alături de Yeong-hye, nu o mai poate salva, dar o însoțește în suferință cu demnitate.
Așadar, Vegetariana este un roman în care teme profunde – boala mintală, alienarea, violența, suferința – sunt tratate într-un stil poetic, sobru și rafinat, care nu estetizează durerea, dar o încadrează într-o un univers al imaginilor senzoriale, organice. Suntem în prezența unei meditații lirice, accesibile, lipsite de emfază, despre corporalitate, feminitate, condiția umană, în general. Este un tip de literatură care tulbură, nu prin stridență, ci prin delicatețea cu care deschide întrebări esențiale și, uneori, oferă răspunsuri dramatice.
Loredana Stan
Loredana Stan este profesoară de limba și literatura română, autoare a volumului de poezii „Mirabilis semper”, Editura Metamorfosi, 2023, a lucrărilor De libris- recenzii și cronici literare-, Editura Metamorfosi, 2023, De libris-cronici literare-volumul al II-lea, Editura Metamorfosi, 2025
Mirabilissemper's Blog 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.