Mirabilissemper's Blog

Alte lucruri sunt mai importante: așezarea cu fața către ceva cultură și bine, privirea chipurilor îngrijorate, mersul pe sârme printre suspine și ignore. Balans emoțional între încântarea satisfacției și dezamăgirea prostiei. Ochi migdalați din contururi și buze învinețite cu bună știință, majori indiferenți, ajunși pe Everestul nepăsării. E bine să privești întrebările proaste în ochi și deștepții sătui să te suporte. E bine să intri dracului în caiete și să stai acolo până te cheamă cineva la masă. Nu-i nimeni pe drum decât frigul. E bine când va veni primăvara. E bine când îi lași pe alții să pună virgule. E așa bine să nu-ți pese dracului de nimic. Bună dimineața și bună ziua! Liber la sictir!

MURIVALE MUREȘAN VASILE :

”L am visat pe Pavel Susara ,era intins pe un covor oriental in muzeul sau .
Era imbracat cu blugi peticiti si statea asa ca Adam din Capela Sixtina .
– Ce faci, zic
-Astept sa zbor ,imi spune
– Interesanta performanta, spun .
Ma asez si eu pe covor.
Apoi vin toti din sala de la vernisaj si se aseaza pe covor.
M -am trezit .
A venit Dumnezeu si a facut o poza cu noi”

Cineva pune în opoziție politica și poezia. Politica este un joc al numerelor mari, iar poeții sunt citiți, dar în zadar. Vasăzică, a scrie poezie e un act gratuit, o acțiune futilă. Nu e locul teoriilor de estetică privind rolul poeziei, dar opinia privind inutilitatea poeziei e tot mai prezentă. Totuși, se scrie poezie multă. De citit, se vede că nu o citesc mulți, decât în poze cu marea pe fundal.

De ce ar trebui să stai strâmbi și să judeci strâmb? Cu cât vei sta mai contorsionat și mai departe de poziția normală, vei gândi mai bine? Așa se explică de ce gândirea e pe cale de dispariție, contorsioniștii sunt atât de puțini!

Când nu ai subiecte de conversaţie, dar ai chef să scrii ceva, te gândeşti la ce te-a enervat peste zi, cu cine te-ai întâlnit, câte cuvinte generatoare de emulație ai auzit, cât ai râs și cât ai plâns. Te uiți în stânga, în dreapta și în sus, gândindu-te că cineva îți va da un semn, îți va întinde fulgul care să te mângâie sau îți va arăta spinii care să te înțepe exact acolo unde meriți. Dacă toate acestea nu se vor fi întâmplat, mergi și taie-ți unghiile, ascute-le pentru vremuri mai bune!

„Mergeam spre Garaj, barul nostru arhetipal, în care îngropaserăm deja sute de dup-amiezi, de seri, de nopți, de dimineți. Îi spuneam că e banca noastră de timp, când se va împlini scadența toate după-amiezile și nopțile și diminețile ne vor fi date înapoi, cu dobânda cuvenită-care firește că va fi tot timp, la fiecare noapte vom mai primi încă 5% noapte, la fiecare dimineață 5% dimineață, și tot așa-iar timpul ăsta  în plus îl vom putea retrăi de câte ori avem chef, sau îl putem reinvesti până când scoatem la fiecare dimineață încă o jumătate de dimineață, la fiecare săptămână încă trei zile- în felul ăsta, Garajul ne ajută, ca orice bar adevărat, să schimbăm încet-încet timpul în veșnicie.”

„Eram pentru ele, întru totul transparent, invizibil ca omul invizibil, eram Bruce Willis jucându-l cu un succes nebun pe omul invizibil.”

”M-am însingurat
pentru că am simțit că tu nu mă mai iubești,-
lacrima mamei mele de gheață era,-
stăteam și rânjeam și o rugam să plângă,
dar iarnă se făcuse în munți.
M-am dat de mâncare lupilor,
dar lupii erau friguroși și bolânzi.
Mâncați-mă! am strigat la ei, am strigat.
Noi nu, mi-au răspuns,
noi nu mâncăm om înghețat!”